**$

 „BESTIA DIN GEVAUDAN”

Franța a experimentat o panică în anii 1760, când au existat numeroase decese asociate atacurilor atribuite unei creaturi mitice cunoscute sub numele de „Bestia din Gevaudan”.

Folclorul a distorsionat atât de mult faptele, încât nu poate fi determinat cum arăta cu adevărat animalul. Unii localnici din fosta zonă Gevaudan credeau că era un fel de vârcolac, care își schimba forma. Cercetătorii fiarei din Gevaudan cred că au existat cel puțin două creaturi care pot fi atribuite variațiilor largi ale descrierilor. Dacă nu cumva oamenii, fiind foarte panicați, nu au inclus în descrieri făpturi ale imaginației lor.

Aspecte precum culoarea blănii și dimensiunea fiarei au variat foarte mult în descrieri. Se spunea că fiara avea pete de culoare albă și neagră, dar alteori nu avea niciuna dintre aceste culori în blana sa. Există numeroase variații ale felului în care arăta creatura, deși anumite descrieri pot fi folosite pentru a vă face o idee despre cum arăta bestia din Gevaudan.

Aceasta era de 4 ori mai mare decât un cal, fiind un fel de combinație între panteră, lup, urs și hienă. Dinții mari căptușeau botul animalului, care semăna cu un porc sau un lup. Se pare că fiara avea un gât puternic și lung și o coadă descrisă ca fiind lungă, groasă și puternică, pe care o folosea ca o armă pentru a doborî victimele. Oamenii au raportat că uneori coada fiarei i-a lovit cu o forță incredibilă. Picioarele erau fie prevăzute cu gheare, fie cu un fel de copite despicate, în funcție de martori. S-a mai spus că bestia din Gevaudan smulgea gâtul victimelor pentru a le ucide.

Au fost mai mulți oameni care au format grupuri pentru a vâna animalul, care era de obicei solitar sau cutreiera ţinutul cu o creatură femelă mai mică.

Fiara din Gevaudan a fost văzută efectuând primul atac pe 1 iunie 1764, când o femeie a zărit o creatură mare care a atacat-o, însă a fost speriată de nişte tauri. Jeanne Boulet, în vârstă de 14 ani, a fost prima victimă, când a fost ucisă pe 30 iunie 1764, în apropiere de satul Les Hubacs, aproape de Langogne, unde prima victimă a scăpat.

Un studiu din 1987 a estimat că au avut loc 210 atacuri, soldate cu 113 morți și 49 răniți; 98 dintre victimele ucise au fost parțial mâncate. Alte surse susțin că fiara ar fi ucis între 60 și 100 de adulți și copii, și a rănit peste 30 de oameni.

La 12 ianuarie 1765, Jacques Portefaix și 7 prieteni au fost atacați de fiară. După mai multe atacuri nereuşite, fiara a plecat, neputând face faţă celor 8 copii. Această aventură a atras atenţia regelui francez Ludovic al XV-lea, care i-a acordat 300 de livre lui Portefaix și alte 350 de livre pentru a fi împărțite între tovarășii săi. Apoi a decretat că statul francez va ajuta la găsirea și uciderea fiarei.

Mai multe expediţii au fost organizate în vânarea fiarei: căpitanul Duhamel, şeful „dragonilor”, vânătorii profesionişti de lupi Jean Charles Marc Antoine Vaumesle d’Enneval și fiul său Jean-François (care au folosit 8 câini de vânătoare), ofiţerul regal Francois Antoine.

Pe 20 sau 21 septembrie 1765, Antoine a ucis un lup mare cenușiu, care măsura 80 cm înălțime, 1,7 metri lungime și cântărea 60 kg. Lupul era destul de mare pentru un lup, animalul fiind identificat în continuare drept vinovat de supraviețuitorii atacurilor anterioare ale fiarei, fiindu-i recunoscute cicatricile de pe corpul său provocate de victimele care se apărau. Antoine a omorât şi pe partenera fiarei, precum și cei doi pui crescuți de ei. Antoine s-a întors la Paris și a primit o sumă mare de bani (peste 9.000 de livre), precum și faimă, titluri și premii.

Totuşi, se pare că atacurile fiarei au continuat şi după aceea, existând mai multe victime. Uciderea creaturii care a marcat în cele din urmă sfârșitul atacurilor, este atribuită unui vânător local pe nume Jean Chastel, care a împușcat-o în timpul unei partide de vânătoare organizate de un nobil local, marchizul d’Apchier, la 19 iunie 1767. Cadavrul fiarei a fost apoi adus la castelul marchizului d’Apchier, unde a fost necropsiat de doctorul Boulanger. Raportul despre fiară ne povesteşte despre existenţa unui lup mare sau un câine-lup, dar rămășițele erau incomplete, împiedicând identificarea concludentă a animalului. La autopsie, stomacul animalului conținea rămășițele ultimei sale victime.

Unii consideră că fiara din Gevaudan nu era decât un lup sau un câine-hibrid, unul din părinţii lui fiind un lup sălbatic. Criptozoologii întâmpină dificultăți în a găsi un răspuns care să arate ce-a fost fiara sau dacă chiar a existat o fiară reală în Gevaudan.