Jos balastul
Am strâns supărare în inima mea,
Credeam că de-amar n-o să pot rezista,
Dar vine o vreme când vezi
Că totul a fost
Fără rost.
Am plâns, am oftat, nu puteam sa respir,
Făceam uragan din gingașul zefir,
Vorbeam cu pereții din camera mea,
Doar ei m-ascultau,
Dar tăceau.
Nu credeam c-o să pot să rezist nici o zi,
Am murit și-nviat in neștire, să știi,
Dar când mi-am dat seama că e în zadar,
M-am trezit liniștit
În sfârșit!
Nu mai plâng după tine, ce rost ar avea?
Te-am iubit, m-ai trădat, ei și ce, voi uita,
Dacă după o vreme vei dorii să revii
Vei găsi ocupat,
Sunt bărbat!
Azi am râs, ieri am plâns, nu mai merge așa,
Nu pot sta permanent să-mi ocupi inima,
Te voi șterge din suflet și baza de date,
N-ai păstrat ce-ai avut,
Ai pierdut!
O să-mi caut de viață, căci viața mă vrea,
Voi găsi alinare la altcineva,
O să dau jos balastul din sufletul meu,
Vei pieri, evident,
Permanent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu