Scrisoarea
Ce faci draga mea, ești bine?
M-am trezit din somn cu gândul la tine,
Am visat că erai într-o rochie albastră,
Mirosea a lavandă, știi tu, lavanda noastră.
E floarea pe care ți-am dat-o în dar
În ziua în care m-ai scăpat de amar.
Atunci nu știam ce va fi între noi,
Eram doi singuratici și-atât, amândoi,
Simt și-acuma emoții doar când mă gândesc,
De atunci, știi iubito, de-atunci te iubesc.
Dacă nu ești cu mine, simt că parcă nu-s om,
De mă culc, te visez, însă greu mai adorm.
Deci iubito-am dormit, te-am visat, nu mai pot,
Haide, vino la mine, mă simt ca un netot,
Vreau să-mi spui ce mai faci, unde ești, este cald?
Te gândești si la mine, in neliniști mă scald,
Parcă-n vis tu râdeai dar nimic n-auzeam,
Eu eram parcă-nchis, nu mai știu ce făceam,
Dar vedeam ochii tăi, părul tău, gura ta,
Toate parcă voiau să-mi transmită ceva,
Dintr-o dată, auzeam, tu păreai că mă strigi
Și atungi m-am trezit, cât voiam să m-atingi,
Lângă mine era insă rece și gol,
Aș fi vrut sa mai dorm, nu puteam să mă scol,
Asa că m-am gândit că acuma te -mbraci
Și aș vrea să vorbim, să te-ntreb ce mai faci,
Mi-este dor și aș vrea să răspunzi imediat,
Eu sunt gata să plec, sunt deja îmbracat.
O să vin unde vrei, o să fug , o să zbor,
De mai stau mult stingher, sunt convins c-am să mor.
Eu închei și astept să răspunzi imediat,
Eu închid viata mea, vin acum, am plecat,
Te iubesc, te doresc, te ador, te iubesc,
Tu ești inima mea, nu mai pot s-o opresc,
O sa-mi sară din piept, cât răspunsul aștept,
Sper că nu m-ai uitat, ar fi tare nedrept,
Am plecat, nu mai stau, voi citii ce-o să scrii
Doar in brațele tale, căci vin ca să revii.
Ionel Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu