$$$

 N.N.Tonitza, pictorul inocenței copilãriei

       Nicolae Tonitza – un geniu al „tristețelor luxuriant colorate”

  Astăzi , 26 februarie 2025, se împlinesc 85 de ani de la moartea lui Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori ai României din toate timpurile, interpret al „tristețelor luxuriant colorate”. Este considerat liderul generaţiei sale de artişti, din care au făcut parte Camil Ressu, Iosif Iser, Gheorghe Petraşcu sau Theodor Palladi, remarcându-se prin complexitatea activităţilor pe care le-a abordat: pictură, desen, caricatură, olărit, pictor scenograf, scriitor şi cronicar plastic. A impresionat prin felul în care a suprins în lucrările sale tonurile luminii şi farmecul atmosferei, atât în ţară dar şi peste hotare, prin expoziţiile prezentate la München, Paris, Roma, Veneţia etc.  

S-a nãscut la 1886, pe 13 aprilie, la Bârlad , fiind primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei si ai lui Neculai Tonitzã. Casa în care s-a născut Nicolae Tonitza era situată pe amplasamentul în care se află acum parcarea auto a super-market-ului ”Lidl”din Bârlad .Frecventeazã Școala Primarã de Bãieti nr.2 și urmeazã Gimnaziul Real „Manolache K. Epureanu” din Bârlad. Pãrãsește orașul natal în 1902, pentru a studia la Iași, la Belle Arte, dar din cauza participãrii la o grevã a studenților nu poate absolvi, așa cã pleacã în Italia. În 1904 se duce în Germania , la Munchen ,unde este admis la Academia Regalã Bavarezã de Arte Frumoase. Pãrãsește Germania și ajunge la Paris, unde frecventeazã atelierul pictorului Pierre Laprade și face studii dupã pictori celebri. În 1911 se reîntoarce în tarã, mai întâi la Bârlad și mai târziu ,la Iasi (unde predã un timp ca suplinitor la desen la Liceul Militar). Se cãsãtoreste în 1913 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii, Catrina și Petru. În 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi și desene, împreunã cu Ștefan Dimitrescu. În 1924 expune la Bienala din Venetia iar un an mai târziu se retrage din Asociatia „Arta Românã” . Împreunã cu Francisc Sirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu – întemeiazã „Grupul celor patru”. În anii urmãtori, pânã în 1934, au loc repetate expoziții ale „Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamã” pictor român în viațã, expune și în strãinãtate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupã catedra de picturã la Academia de Belle-Arte din Iasi, rãmasã vacantã în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 și 1934 picteazã împreunã cu Francisc Șirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmbolnãveste grav ,iar la 26 februarie 1940 se stinge din viațã. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrãri la „Salonul Oficial” și la expoziția din cadrul „Lunii Bucureștilor”. La licitatiile organizate de Artmark, cea mai mare casã de licitatie a operelor de artã din România, N.N.Tonitza este cel mai bine vândut pictor român, lucrãrile sale valorând sute de mii de euro.