Mă ucizi!
Nimic nu pot să fac din ce aș vrea,
Ne sfătuim, dar tu mereu decizi
Nici nu îți pasă de părerea mea,
Mă tolerezi, mă pedepsești și mă ucizi!
Mereu îți spun ce mult eu te iubesc,
Vorbele mele parcă se lovesc de-un zid,
Pleci unde vrei, eu nu te urmăresc,
Și-apoi îmi reproșezi că te ucid.
Sufletul meu de-acum e-n mâna ta,
Ai mâna încărcată de comori,
Știi că îți dau din plin și inima,
Iar tu nu încetezi să mă omori.
Toți cei ce te rănesc îți spun minciuni,
Iar tu nu vezi cât sunt ei de stupizi,
Te-ntorci la mine și aștepți minuni
Și nu ma crezi, cu asta mă ucizi!
Nu pot mai mult am dat tot ce aveam,
Pui între noi baraj de cărămizi,
Le demolez încet cu tot ce am,
Dar nu îți pasă, tu vrei să mă ucizi!
Te rog să încetezi urgent acest război,
Să cântărești din nou și să conchizi,
Lasă orice în urmă, să fim doar amândoi
Și-apoi cu dragostea chiar poți să mă ucizi!
Ionel Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu