$$$

 Vremuri virusate

Ionel Tudor

Trăim în vremuri virusate,

Dar nu de viruși rătăciți,

Ci de niște nenorociți

Cu niște gânduri dezlânate.

Și oamenii sunt toți bolnavi,

Dar mu de viruși sau bacterii,

Ci de nevoi și de mizerii,

De parca-am fi popor de sclavi.

Până și apa ne-ocolște,

Căci albiile sunt secate,

Nu mai sunt câmpuri irigate,

Iar noi nu mai avem nici pește.

Până și munții au o boală,

Nu prea mai sunt așa semeți,

Că s-au găsit băieți isteți

Să-i radă de la vârf la poală.

Chiar și pădurea seculară

S-a-nbolnăvit de-o boală gravă

Și fără oameni de ispravă

S-a dus să moară-n altă țară.

Avem și boli închipuite,

Ne-nchipuim c-avem petrol,

Aur, argint și gaze-n sol,

Dar au fost toate prăduite.

Dar sunt și oameni cu idei

În țara asta vlăguită,

Cu râvnă mare, nesimțită,

S-au pus pe exportat femei.

Și de aceea-n țara asta

Plânge tot omul chinuit,

Plânge și muntele chelit,

De parcă ne-a lovit năpasta.

Solul, subsolul, codrul, apa,

Și ele plâmg, la rândul lor

Și fetele p-afară mor,

Că vremurile ne-au tras clapa.

Pentru aceste boli mortale,

Vaccin există-n România,

Dar nepăsarea și prostia

Le fac să devină fatale.

Nu mai avem decât o șansă

Și-asta-i vaccin obligatoriu

Și un joc eliminatoriu

La cei ce ne-au ținut în transă.

Să învățăm să râdem iară

Și toată țara să renască,

Pădurile din nou să crească,

Să izgonim viața amară,

Să fim mai veseli ca afară,

Să ne mândrim cu-această țară.