***

 ALBERT CAMUS - ALFABETUL VIEȚII

ARTA – „Scopul artei, scopul unei vieţi, poate fi numai acela de a creşte suma libertăţilor şi a responsabilităţilor care se ascund în fiecare om şi în întreaga lume. Nu poate fi, sub nicio formă, acela de a reduce sau de a reprima acea libertate, chiar şi numai pentru o perioadă. Nici una dintre operele măreţe nu a avut la bază, vreodată, ura şi dispreţul. Din contră: nu există măcar o singură operă de artă adevărată care să nu-şi fi adus, în cele din urmă, aportul la libertatea interioară a fiecărei persoane care a cunoscut-o şi a iubit-o.”

BINELE – „Binele e o visare, un proiect mereu amânat şi urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă. Numai răul poate merge până la marginile sale şi domni absolut.”

CONFESIUNE – „O conştiinţă vinovată trebuie să se confeseze. O operă de artă este o confesiune.”

DUMNEZEU – „Vedeţi, spuse el ocolindu-i privirea, nici măcar Dumnezeu nu poate să ne despartă acum.”

EXISTENȚĂ – „Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit.”

FANTEZIE – „Fantezia le este dată oamenilor ca o despăgubire pentru ceea ce nu sunt, iar umorul pentru ceea ce sunt.”

GENIU – „Nu vreau să fiu un geniu, am destule probleme încercând să fiu om.”

IARNĂ – „În adâncurile iernii, am învăţat că în mine este o vară invincibilă.”

LIBERTATE – „Libertatea este dreptul de a nu minţi.”

MOARTE – „Existenţa morţii ne obligă fie să renunţăm în mod voluntar la viaţă, fie să transformăm viaţa noastră în aşa mod, încât să-i conferim un sens pe care moartea să nu-l mai poată răpi.”

NOSTALGIE – „Fiecare act de rebeliune exprimă o nostalgie pentru inocenţă şi o chemare către esenţa fiinţei.”

OMUL – „Dacă un om nu se poate lipsi de sclavul său, care din cei doi este un om liber?”

PRINCIPII – „A te abandona pe tine însuţi principiilor e ca şi cum ai muri, a muri pentru o iubire imposibilă, adică opusul iubirii.”

REVOLTĂ – „Revolta e o asceză, deși oarbă.”

SOCIETATE – „În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântarea mamei sale, riscă să fie condamnat la moarte.”

ȘCOALA – „Școala ne pregătește pentru o viață într-o lume care nu există.”

TIMP – „Există un timp când trebuie să depui mărturie despre ceea ce ai trăit şi lăsat din viaţă.”

UNIVERS – „Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al cestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

VIAȚĂ – „Fiecare clipă a vieții poartă în ea o valoare de miracol și o față de eternă tinerețe.”

ZEI –   „Zeii l-au condamnat pe Sisif să rostogolească neîncetat o stâncă spre vârful unui munte, până când aceasta îl învingea și se  ducea la vale, împinsă de greutatea ei.”