&&&

 Din altă iarnă - Mircea Micu

Dar ninge peste noi ca în pustiu,

O să ne acopere-n curând zăpada,

Corăbieri, schimbați degrabă rada

Cât mai aveți timonierul viu.

Se prăbușesc zăpezi. Dumnezeiri

De alb pufos căzând ca un dezastru.

Închis în mine, singur ca un astru,

Mă tem de somnul Marei Veșnicii.

Ninge ca-n basme vechi. Se-mprospătează

Carpații grei ca niște urși de bronz.

Neaua, giulgiul speranței, memorează

Neliniștile lanului de orz.

Astfel, uitat ca-n pragul primei zile

A lumii populate doar de iezi,

Voi să dormi cu mama în pupile

Gândind la spa ima vișinilor verzi.