$$$

 Zăpadă floare a aerului - Ilarie Voronca

Floare a aerului zăpadă

crești iedera visului în pleoapă

răscolești lebăda glasului ca o spadă

întoarce spre mâhnirea noastră fața ta albă

tu tămăduiești rănile văzduhului

florilor le pui un surâs ca sfinților

învălești în cearșafuri brațele stuhului

treci zărilor rumeneala caiselor

fiece apă clatină o oglindă

părul tău sărută grădinile, obrazul,

frunză și pasăre mâna ta alintă

neclintești în smaragd cântecul și iazul

ca un mal cuvântul îl surpi

cum distilezi oxigenul tăcerea

pasul tău a închipuit hulubi

pe inimă albinele fulgilor aștern mierea

chipuri se ascund în pânzele tale

te dărui ca o frunte în înălțime

muști din garoafa orelor petale

pe trup gura ta lasă uneori timbre

alunecă săniile ca pescărușii

botul vânturilor te cunoaște, te linge,

închizi plantele în pământ ca urșii

amarul buzelor răceala ta îl frige

adună loteria norilor la stână

în argint zilele s'au limpezit ca fotografiile

fluierul ochilor se îngână

tu, oamenilor soră și potolire, fii-le

ca un mărgăritar pe întinderi obosești

cerul clatină între degete o maramă

cu tăcere mâinile mi le văpsești

bătrân codrul pocnește ca o armă

copitele renilor te încrustează,

pui la creștetul pământului o fundă,

căutătorii de aur te-au salutat ca pe un steag

în Alaska, nechează

armăsarii furtunilor ca la o nuntă

zăpadă, odihnă a ceasului, binecuvântare,

la tâmpla aerului îngerească buclă,

în cleștar apa ochilor tresare,

urci spre iatacul cerului în dantele ca o duducă

zăpadă edelvais al surâsului, al liniștii

danț întrerupt prin metania vântului

tu toate clopotele și crinii știi

să -i agiți, când rotești ca un șoim peste piatra gândului.