***

 Greierele - Tudor Arghezi

A-nceput un greiere

casa s-o cutreiere.

Șuieră și fluieră

și să dormi nu te lasă;

parc-ar fi la el acasă.

Ducă-se în altă aia,

că mi-a luat-o el odaia

și mă bate la ureche

struna lui de sârmă veche.

De-o mai fi cum a-nceput,

îmi iau traista și mă mut.

Ai văzut nerușinare?

Sîmbătă, amiaza mare,

fără nicio-nștiințare,

a venit, s-a instalat

și s-a pus și pe cântat.

Eu, ca omul așezat,

nu pun mâna pe pian

decât, rar, din an în an,

pe oboi, sau clavecin:

să nu supăr pe vecin -

dar și-atuncea cu măsură

și cu degetul la gură,

cânt vreo polcă sau vreo horă,

pân' la anumită oră.

Nepoftitului din casă

prea puțin de noi îi pasă.

Îl tot caut în zadar

și nu dau de lăutar.

Dintr-un drâng cu limba frântă,

el s-a pus pe chef și cântă,

undeva, printr-un ungher,

la umbrelă, la cuier;

îl aud de peste tot,

și din podini și din pod,

și nu mă pricep cum face

că-l aud și-atuncea când tace.

De cinci ori am ațipit

și de cinci ori m-a trezit

oaspetele afurisit.

Mă frământ, ascult, aștept

cu dușmanul să dau piept,

dar el, molcom și huihai,

dă din cobză și din nai:

ori că zgârâie pe scripcă,

ori că râcâie o șipcă,

câteodată pare, parcă,

pe sticlete că-l încearcă

sau că-ngînă pe departe

pila-n ciob de sticle sparte,

c-are multe și destule

și gâtleje, dar și scule.

Și... atunci? Am luat în gură

apă, și cu-o stropitură

l-am scos dintr-o crăpătură.

Nimerisem subt perdea,

într-un colț de dușumea.

Îl văzui, se scutura,

și nu mai putea cânta.

Udă, leoarcă, răgușită,

vocea-i moale e scâncită,

și caricatura bearcă

a uitat să mai și meargă.

Mi se face, însă, milă

de făptura lui umilă.

Suferințele mă dor.

Eram gata să-l omor.

Să-l omor că de ce cântă?

Gândul ăsta mă-nspăimântă.

Știe oare, oarecine,

viața lui de unde vine?

Tot ce poate, orișiunde,

e să cânte ghiersuri ciunte,

si câtu-i de mititel

numai gura e de el,

ca o trîmbiță - și nu zici

c-are-n gușă zece muzici?

Știe-atăta, vai săracul,

a cânta, - ca pitpalacul,

și-are dreptul ticălos

să nu cânte nici frumos.

Graiul lui e de-așa fel

că-l pricep ai lui și el.

I-am prins trupul de un dr am

și i-am dat drumul pe geam,

și-auzindu-l iar, de jos,

i-am urat: - ,,Mergi sănătos!”