***

 Într-o vară mai torida, chiar în luna lui cuptor,

Pe a dragostei aripă, m-am pornit să mă însor.

Tinerel, slăbuț din fire și cu pletele în vânt,

De iubirea mea fierbinte, n-am spus mamei un cuvânt.

Două sate și-o pădure le-am străbătut rând pe rând,

Doar mânat de fericire și cu a mea iubită - n gând.

Nu știam eu pe atuncea ce înseamnă însuratul,

Gândul meu era doar unul:ca să nu mi-o fure altul.

Era prima mea iubire și atâta o doream,

Că nici tălpile bătută de la drum nu le simțeam.

Doi copii curați la suflet și cu lipsuri ca tot omul,

Am privit doar înainte și-am crescut frumos ca pomul.

Înțelegerea, respectul, nu am cumpărat cu bani,

Ele-au fost rodul iubirii și au dăinuit în ani.

Am sădit și-un pom și-o floare și o casă am clădit,

Sănătoși ne sunt copiii, azi sunt tare fericit.

Iubita mea de atuncea și aleasa vieții mele,

Mi-a călăuzit cărarea, precum cerul plin de stele.

Când ne-a fost aspră cărarea, Dumnezeu ne-a cercetat,

Ne-a scos oameni buni în cale și din toate ne-a salvat.

Ne-am cărat pruncii pe brațe și-n căruțe pe ogoare,

I-am crescut cu borș de casă, fără mofturi la mâncare.

Inca scriu cuprinsul vieții și-i atâta de placut

Parcă m-aș tocmi cu viața, să-i mai cer ani împrumut.

Am trudit și zi și noapte să agonisim averea,

Azi trăim din amintire ca ne-a părăsit puterea.

Bătrânețea ce odată ne-a fost pricină de râs,

A întins mai iute pasul și din urmă ne-a ajuns.

Tinerețe, floare rară, cât de repede te-ai dus,

Am gustat a ta licoare, dar ca soarele-ai apus.

Deși simt dureri în oase și mă paste iarna vieții,

Tot mă gâdila iubirea, ca în anii tinereții.

 

autor Rodica Larie.

*******''

Mutulică