***

 Numele lui Carl Zeiss, transformat în definiția excelenței în optică. „Țais” este folosit în România pentru a desemna orice lucru bine făcut

Compania pe care a creat-o Zeiss în 1846, una dintre cele mai mari și mai respectate firme de optică, este în funcțiune și astăzi și produce cele mai căutate lentile din lume. În România, numele inginerului a devenit foarte cunoscut în perioada interbelică, pentru că toți opticienii foloseau pentru ochelari produsele fabricate la Jena. Calitatea lentilelor Zeiss era atât de bună, încât oamenii au început să utilizeze cuvântul „țais” pentru a defini excelența în orice domeniu.

Mijlocul secolului al XIX-lea… Tehnica opticii se afla la începuturi, iar bazele ei teoretice erau prea puţin cunoscute şi cercetate în cadrul universităţilor. Principiile de bază, folosite de Fraunhofer la începutul secolului al XIX-lea pentru a construi aparate şi dispozitive astronomice şi pentru a obţine prin fuziune sticlă specială pentru optică, erau aproape uitate.

Profesorul Ernst Abbe descria în 1887 activitatea opticienilor-meşteşugari din acele timpuri: „Fără teorie, pe care de obicei chiar o respingeau în mod hotărât, şi numai în baza unui talent înnăscut şi apoi dezvoltat prin multă rutină, ei reuşeau să obţină, prin aducerea sticlei şi metalului în forme potrivite, efecte a căror realizare nici ei şi, de obicei, nici alţii nu şi-o puteau explica.”

În aceste împrejurări, Carl Zeiss a înfiinţat în 1846 un mic atelier optic în oraşul Jena. La începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, cercetarea se extindea într-un ritm rapid în toate domeniile ştiinţei. Verificarea rezultatelor acestor cercetări impunea însă crearea unor instrumente optice perfecţionate şi de mare precizie. De asemenea, dezvoltarea tot mai rapidă a tehnicii în cadrul marilor fabrici care luau fiinţă avea nevoie de noi procedee şi instrumente cu care să se poată efectua măsurători de precizie.

Meritul istoric al lui Carl Zeiss (1816 – 1888) constă tocmai în faptul de a-şi fi dat seama de aceste necesităţi ale timpului, căutând să le satisfacă prin lucrările efectuate în atelierul său, pentru care „metoda raţională pentru execuţia de produse tehnice care să corespundă unor efecte fizice” era linia conducătoare în fabricarea de instrumente optice şi de mecanică de precizie.

Zeiss a venit pe lume pe 11 septembrie 1816 la Weimer și a fost al cincilea copil al unei familii bine situate. Mama lui, Johanna Antoinette, era fiica unui avocat, iar tatăl, Johann Gottfried August Zeiss, avea un atelier care producea obiecte de artă.

După încheierea gimnaziului, viitorul inginer a studiat științele naturale, dar a realizat că era mai interesat de tehnică, matematică și mecanică. A decis să întrerupă studiile și s-a înscris la Facultatea de Mecanică, la Universitatea din Jena. După absolvire, a fost timp de 4 ani ucenic la dr. Friedrich Körner, care producea în atelierul său ustensile pentru Goethe.

În perioada aceea, în care revoluția industrială schimba fundamental mersul societății europene, Zeiss a făcut călătorii de studiu, a audiat o serie de cursuri la Politehnică și a lucrat în diferite ateliere și fabrici din Stuttgart, Darmstadt, Viena și Berlin. A fost în mod special interesat de optică și a sesizat necesitatea unei colaborări coordonate între ştiinţă şi măiestria practică în domeniul construcţiei de instrumente optice.

Revenit la Jena, Zeiss și-a deschis ușile atelierului care a devenit celebru în întreaga lume pe 17 noiembrie 1846, cu o investiție inițială de 100 de taleri, bani pe care îi împrumutase de la unul din frații lui, Eduard, și care au fost mai târziu rambursați de tatăl său.

Până în 1849, atelierul a obținut un profit de 197 de taleri. Tânărul a lucrat inițial singur, construind și reparând multe tipuri de aparate, mai ales lupe tăiate din semifabricate de oglindă. În micul magazin asociat se vindeau ochelari de vedere, telescoape, microscoape, instrumente de desen, termometre, barometre, balanțe, accesorii pentru suflarea sticlei, toate produse de alte companii.

În 1847, a început să creeze el însuși microscoape simple, care au avut aproape imediat succes. În comparație cu cele ale concurenților – Vincent Chevalier din Paris, Simon Plössl din Viena sau profesorul Friedrich Körner -, cele produse de el s-au dovedit a fi nu numai mai ieftine, ci și mai bune. Afacerile deveniseră atât de profitabile încât inginerul a putut să-și angajeze un asistent și să-și mute atelierul într-un spațiu mai generos. Pe 1 iulie 1847, Zeiss a angajat primul ucenic, pe August Löber, un tânăr de 17 ani care a fost unul dintre cei mai importanți lucrători din atelierele Zeiss, rămânând angajat al companiei până la moartea sa.

În mai 1849, Zeiss s-a căsătorit cu fiica unui pastor, Bertha Schatter, dar tânăra a murit la nașterea primului copil, în februarie anul următor. Fiul, Roderich, a supraviețuit și mai târziu s-a alăturat afacerii familiei. În mai 1853, Carl s-a recăsătorit cu Ottilie Trinkler, fiica unui angajat, cuplul având un fiu, Karl Otto, și două fiice, Hedwig și Sidonie.

Mărturiile epocii arată că Zeiss își conducea atelierul cu mână forte, dar, cu toate acestea, era considerat un patron bun la inimă și generos cu angajații. Microscoapele care nu îndeplineau standardele stricte de precizie erau distruse chiar de patron pe nicovala atelierului, programul de lucru era de la 6 dimineața până la 7 seara, cu o pauză de un sfert de oră în jurul orei 10 și una de o oră la amiază, dar, în ciuda acestor reguli stricte, atmosfera în mica firmă era plăcută.

Toți noii angajați erau selectați personal de Zeiss, care îi chema la el acasă pentru interviu, patronul organiza mici petreceri, salariile erau bunicele pentru acea epocă, iar în 1875 a fost înființată clinica de sănătate Zeiss, care le oferea muncitorilor consultații și acces gratuit la medicamente.

Dacă un angajat se îmbolnăvea și nu mai putea lucra, salariul îi era plătit integral timp de șase săptămâni, iar pentru următoarele șase săptămâni i se oferea jumătate din salariu.

În 1866, inginerul a obţinut colaborarea cunoscutului savant Ernst Abbe (1840 – 1905), profesor de matematică şi fizică la Universitatea din Jena. Prin rezultatele lucrărilor de cercetare efectuate timp de multe decenii, Abbe a devenit creatorul opticii teoretice, dând astfel o bază solidă opticii practice şi tehnice. El a realizat şi a imprimat ca principiu permanent în activitatea fabricii „Zeiss” îmbinarea dintre cercetarea ştiinţifică şi munca practică. Toate progresele opticii moderne, punerea în practică a cunoştinţelor teoretice dobândite de Abbe au devenit însă posibile numai după ce s-a putut folosi o materie primă corespunzătoare, sticlele optice noi de Jena.

Pe 14 octombrie 1876, a fost sărbătorită finalizarea celui de-al 3.000-lea microscop Zeiss, moment în care personalul atelierului număra deja 60 de angajați. În același an, primul fiu al inginerului, Roderich, s-a alăturat companiei, asumându-și atribuții comerciale și administrative și devenind partener în 1879.

Carl Zeiss a rămas însă activ în firmă, mergând zi de zi la atelier. În decembrie 1885, a suferit un accident vascular cerebral ușor, din care și-a revenit complet și a putut participa la sărbătoarea organizată cu ocazia finalizării celui de-al 10.000-lea microscop, pe 24 septembrie 1886, prilej cu care au fost invitați la atelier toți angajații și soțiile lor.

Starea de sănătate a inginerului s-a înrăutăți însă în următoarea perioadă și, după ce a suferit mai multe accidente vasculare cerebrale, s-a stins din viață pe 3 decembrie 1888, la vîrsta de  72 de ani, fiind înmormântat la Jena.