***

 Inginerul Gheorghe Balș, un cărturar din alte vremuri, decedat pe 23 septembrie 1934

Gheorghe Balș s-a născut pe 25 aprilie 1868 la Adjud și a fost unul dintre cei mai respectați ingineri ai vechii Românii, membru al Academiei Române și om de cultură, specialist în bizantologie și istoric de artă. Provenit dintr-o familie de prestigiu, fiu al boierului Alecu Balș, a urmat studiile superioare în Elveția, luându-și bacalaureatul la Lausanne și obținând diploma de inginer la Politehnica din Zürich, a colaborat cu Anghel Saligny la realizarea podului de la Cernavodă și a fost autorul unor construcții în portul Constanța și a multor instituții spitalicești. Gheorghe Balș a condus și Crucea Roșie din România și a fost, împreună cu soția sa, Maria Balș, membru al Societății pentru Profilaxia Tuberculozei.

Cercetător al arhitecturii românești, a scris o serie de studii despre evoluția arhitecturii moldovenești în secolele XV-XVIII. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără: “Biserica din Filipeștii de Pădure” (1908), “O vizită la câteva biserici din Serbia” (1911), “Bisericile lui Ștefan cel Mare” (1926), “Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea” (1928), “Despre biserica Prislopului” (1932), “Les monuments byzantins de Roumanie” (1932), “Bisericile și mânăstirile din veacurile XVII si XVIII” (1933).

Marele cărturar a fost căsătorit cu Maria (Marieta) Știrbey, fiica principelui Alexandru Știrbey și sora lui Barbu Știrbey, împreună cu care a avut patru copii: Zoe, Alexandru, Ion și Matei.

Gheorghe Balș a încetat din viață pe 23 septembrie 1934. “La locuinţa sa din strada Buzeşti 100, a murit duminică, la ora 2 după-amiaza, în urma unei infecţii de pe urma unei răni, inginerul Gheorghe Balş, membru al Academiei Române, secţia istorică, preşedintele „Crucii Roşii” din România.

Inginerul Balş s-a înapoiat acum două zile în ţară, venind de la Sofia, unde a luat parte la congresul internaţional de bizantinologie. Gheorghe Balș este descendentul unei vechi familii boiereşti din Moldova. Născut la 25 Aprilie 1868, Gheorghe Balș moare la vârsta de 66 ani.

Studiile superioare le-a urmat în Elveţia şi la politehnica din Zurich. Gheorghe Balș a făcut parte din echipa de ingineri condusă de Anghel Saligny care a făcut podul de la Cernavoda, portul Constanţa şi farul de la Tuzla. Inginerul Balş este autorul a trei studii asupra vechilor biserici moldoveneşti”, nota ziarul Universul din septembrie 1934, iar doctorul Ștefan Irimescu scria în Dimineața:

“Dezastrele provocate in jurul nostru prin morţi premature şi neaşteptate se acumulează. Societatea pentru profilaxia tuberculozei a pierdut la un scurt interval de timp pe doi din cei mai de seamă ctitori ai ei: profesorul Cantacuzino şi acum inginerul Gheorghe Balș.

Cine a fost Balş ştiu toţi cei ce l-au cunoscut şi şi-au putut da seama de marile lui calităţi. La o înaltă distincţie sufletească şi o corectitudine care făcea din el un exemplar rar în aceste vremuri când scrupulele de conştiinţă nu mai tulbură liniştea celor ce şi-o încarcă fără să se resimtă de povara lor, el adăuga o seriozitate de gândire care-l făcea să aprofundeze până în cele mai mici amănunte problemele pe care le supunea analizei spiritului lui pătrunzător şi perspicace.

Boierul de viţă veche, descendent din conţii provensali de Baux, fiu al lui Alecu Balş de care vorbeşte Ion Ghica in scrisorile lui ca de cel mai mare latifundiar al timpului — era şi un mare filantrop şi astfel se explică că averea lui s-a risipit repede, a cunoscut în adolescența lui vremuri grele, când tatăl lui se ruinase complet.

Cu o energie de fier, el a înfrânt adversităţile şi a reuşit să facă strălucite studii la Geneva şi la politechnica din Zurich. Venit în ţară cu diploma de inginer, a fost unul din harnicii colaboratori ai lui Saligny şi a publicat studii de specialitate care l-au pus repede în evidenţă.

La Direcţia Sanitară dintre anii 1908—1910, care înseamnă o dată în analele asistenţei publice de la noi condusă de profesorul Cantacuzino, a adus o colaborare de mare preţ. Proiectele lui de construcţii sanitare alcătuite cu multă pricepere şi pe temeiul unei tehnici desăvârşite au dus la realizări care se pot constata şi astăzi, încă de atunci şi tot timpul în urmă, el a fost unul din factorii efectivi la conducerea Societăţii pentru profilaxia tuberculozei. Alături de femeia de mare inimă care e d-na Maria Balş, — al cărei apostolat pentru opera combaterii tuberculozei la copil e o nobilă pildă de muncă şi devotament pentru o mare cauză, el şi-a dat contribuţia competenţei lui pentru înjghebările de asistenţă pe care această societate le putea aduce la îndeplinire.

ÎI văd la Iaşi, în anii de restrişte ai războiului. Conducea „Crucea roşie”. Cât de mult a făcut cu spiritul lui de excelent organizator ştiu numai — cu o discreţie rară fugea de deşartele satisfacţii care pe drept sau pe nedrept prin buciumul sonor al presei şi al celebrărilor consacră reputaţiile — cei ce au lucrat cu el.

În sufletul lui vibrau accente de milă pentru că, o fire de artist, tot ce era mizerie şi boală şi cu atât mai mult dacă la mizerie se adaugă boala, îi apărea ca o scădere a valorii şi demnităţii omeneşti.

Balş a fost un adânc cunoscător al artei în toate manifestările ei. Socotit de mulţi ca un distins amator, el era de fapt un mare critic de artă — studiile lui asupra vechii noastre arte bisericeşti constituie lucrări pe care specialiştii le-au găsit capitale — aducând şi în acest domeniu o migăloasă şi aprofundată cercetare a problemelor pe care le urmărea în investigaţiile lui.

Latura aceasta a activităţii lui i-a deschis porţile Academiei. El nu a intrat acolo cu titlurile numai ale situaţiei lui sociale şi morale. Academia e un salon, după expresia unui gazetar francez, în care se primesc, pe lângă glorii de al căror lustru se împărtăşeşte şi ea, şi oameni din relaţiile cărora rezultă un ton de supremă distincţie. Balş a fost un sârguitor academician care a adus şi în acest înalt for contribuţii de un real folos prin comunicările lui şi prin sfaturile tehnice în gospodăria instituţiilor ei.

Balş moare în plină activitate la postul de muncă de la care n-a lipsit niciodată în viaţa lui atât de plină de fapte şi de realizări. La congresul de bizantinologie de la Sofia din luna aceasta, bolnav, a ţinut totuşi să participle, a condus delegaţia română.

Cunoscut tuturor celor ce au urmărit lucrările lui, el a reprezentat cu multă autoritate ţara noastră.

Pierdem în Balş pe un om de o înaltă valoare morală care la Societatea pentru profilaxia tuberculozei şi acum în urmă la Liga contra tuberculozei ne aducea un mare sprijin în acţiunea de asistenţă socială.

Cel mai bun omagiu ce-l putem aduce memoriei lui e să continuăm opera la care lucra cu atâta râvnă în acelaşi spirit de abnegaţie şi devotement”.

*** Dr. Ște fan Irimescu, Dimineața, septembrie 1934