***

 

Anna de Noailles , născută la Paris pe 15 nov.1876 , este nepoata domnitorului Gheorghe Bibescu (mamă grecoaică). Are o educație aleasă -  provine dintr-o familie înstărită, mama ei a fost o remarcabilă pianistă. Anna este instruită în foyer-ul familial, vorbeşte germana, engleza,franceza, greaca şi româna. Familia sa petrece iarna la Paris şi restul timpului în vila de pe malul lacului Léman. Se căsătoreşte cu contele Mathieu de Noailles la 19 ani şi devine un cuplu ce face parte din înalta societate pariziană a epocii. La începutul secolului xx salonul său atrage elita intelectuală, artistică şi literară a epocii. Creează împreună cu alții un premiu literar care este şi astăzi (prix Fémina), recompensând cea mai bună operă literară franceză a anului. A scris 4 romane, o autobiografie şi un număr mare de poeme. Lirismul său pasionat se exaltă într-o operă care dezvoltă într-o manieră foarte personală marile teme ale dragostei, ale naturii, ale morții.A fost prima femeie care a primit gradul de commandeur al Legiunii de onoare, şi tot prima femeie primită în Academia regală de limbă şi literatură franceză a Belgiei. A fost de asemenea membru onorific al Academiei române.Adaug ( din aceeaşi sursă) că are pe conştiință un suicid al unui tânăr , Charles Demange. Puterile, uneori malefice, ale dragostei ...

Această seară va fi lungă

                            Anna  de Noailles 

                              ( trad. Muşa Nicolae )

                                 

Lumina dăinuie , acum, când se-nserează 

Rumoarea zilei ce-a trecut se schimbă-n şoapte

În timp ce arborii mirați că nu e încă noapte

Se clatină în aşteptare şi visează. 

Parfumul care-l răspândesc castanii e sublim

Mirosul florilor se-ntinde majestuos

Iar noi, ce mergem pe sub ei, pe jos,

De teamă să nu-mprăştiem odorul, ne oprim. 

Din când în când sunt nori de praf ce se ridică

Şi se strecoară printre arbori pe cărare,

Oraşul e la mare depărtare

Şi gălăgia lui se mai aude, dar e mică. 

Acest drumeag noi l-am făcut mereu

Şi îl vom face-n viață poate, iară

Şi totuşi simt că s-a schimbat ceva,

Că niciodată-n suflet nu vom mai avea

Acel CEVA, ce l-am avut în astă seară ...

ANNA DE NOAILLES 

Il fera longtemps clair ce soir… 

Il fera longtemps clair ce soir, les jours allongent,

La rumeur du jour vif se disperse et s’enfuit,

Et les arbres, surpris de ne pas voir la nuit,

Demeurent éveillés dans le soir blanc, et songent...

  

Les marronniers, sur l’air plein d’or et de lourdeur,

Répandent leurs parfums et semblent les étendre ;

On n’ose pas marcher ni remuer l’air tendre

De peur de déranger le sommeil des odeurs.

  

De lointains roulements arrivent de la ville...

La poussière, qu’un peu de brise soulevait,

Quittant l’arbre mouvant et las qu’elle revêt,

Redescend doucement sur les chemins tranquilles.

  

Nous avons tous les jours l’habitude de voir

Cette route si simple et si souvent suivie,

Et pourtant quelque chose est changé dans la vie,

Nous n’aurons plus jamais notre âme de ce soir...

Buste de Anna de Noailles     -   Auguste Rodin