***

 Maurice Chevalier, regele musical-ului, a fost căsătorit cu o actriță de origine basarabeană. Fiu al unui zugrav alcoolic și al unei dantelărese, marele actor a fost acuzat de colaboraționism după război.

Maurice Chevalier s-a născut pe 12 septembrie 1888 la Paris, fiind fiul zugravului Victor Charles Chevalier și al lui Joséphine, o tânără belgiană care realiza dantele. Cuplul a mai avut încă doi copii, Charles și Paul. Victor, care era alcoolic, și-a părăsit familia în 1896, lăsându-o pe Joséphine să-i crească singură pe cei trei băieți. Forțată să muncească de dimineața până seara pentru a câștiga banii necesari casei, femeia a fost internată în spital pentru suprasolicitare în 1898. Carol, cel mai mare dintre copii, a preluat unele dintre responsabilități, dar s-a căsătorit în 1900, lăsând-o pe mama sa să aibă grijă în continuare singură de Maurice și Paul.

Cel din urmă a fost forțat să-și găsească un loc de muncă pentru a-și ajuta familia și, în cele din urmă, s-a angajat la o fabrică de gravură metalică. Frații au devenit foarte apropiați de mama lor în această perioadă, alintând-o “La Louque”, nume pe care Maurice avea să-l dea mai târziu moșiei sale Marnes-la-Coquette.

Hotărât să devină acrobat, Maurice a părăsit școala la vârsta de zece ani, dar a fost nevoit să renunțe la pasiunea sa după o accidentare gravă, apoi încercat o serie de alte slujbe: ucenic al unui tâmplar, electrician, tipograf și chiar ca pictor de marionete. În cele din urmp s-a angajat la o fabrică de saltele, dar, pentru că nu era deloc atent la ceea ce făcea, o mașină industrială i-a strivit degetele și nu a mai putut lucra.

În timp ce se recupera, în 1900, el și-a oferit serviciile proprietarului unei cafenele din apropiere și a interpretat prima sa piesă aici, V’la Les Croquants, dar prestația s-a a stârnit râsul pentru că a cântat trei octave prea sus. Descurajat, Maurice s-a întors acasă, unde mama și fratele său, Paul, l-au încurajat să persevereze. A continuat să cânte, neplătit, la cafenea până când un actor l-a văzut și i-a sugerat să încerce să dea o probă la un teatru. Chevalier a fost angajat și a început să joace ca mim și cântăreț, iar prestația sa din l’Alcazar din Marsilia a fost extrem de reușită, câștigând admirația publicului.

În 1909, a devenit partenerul celei mai mari vedete feminine din Franța de la acel moment, Fréhel. Cu toate acestea, din cauza alcoolismului și a dependenței de droguri a artistei, legătura lor s-a încheiat în 1911. Chevalier a spus mai târziu că a devenit și el dependent de cocaină în acea perioadă, obicei la care a renunțat când a devenit prizonier în timpul Primului Război Mondial, pentru că nu avea de unde să-și mai procure stupefiantele. După ce s-a despărțit de Fréhel, a început o relație artistică cu

celebra Mistinguett, care avea atunci vârsta de 36 de ani și era dansatoare la Folies Bergère. Cei doi au trăit mai târziu o poveste pasională de dragoste care a devenit publică.

În timpul războiului, Maurice a fost rănit de șrapnel chiar în primele săptămâni de luptă și a fost luat prizonier de război în Germania timp de doi ani. În 1916, a fost eliberat datorită intervenției secrete a admiratorului lui Mistinguett, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, singurul rege al unei țări neutre care era înrudit atât cu familia regală britanică, cât și cu cea germană.

În 1917, Maurice Chevalier a devenit vedetă în Le Casino de Paris și a jucat în fața soldaților britanici și americani, a descoperit jazzul și și a început să se gândească la turnee în Statele Unite.

După război, actorul s-a întors la Paris și a devenit celebru datorită interpretării unor cântece cunoscute și astăzi, cum ar fi “Valentine”, a jucat în câteva filme, inclusiv în „Pariziana”, realizat în 1923 de Charlie Chaplin și în opereta Dédé. I-a cunoscut în această perioadă pe compozitorii americani George Gershwin și Irving Berlin care i-au propus să ducă spectacolul Dédé pe Broadway în 1922 și în același an a cunoscut-o pe Yvonne Vallée, o tânără dansatoare, care i-a devenit soție în 1927 și cu care a fost căsătorit timp de opt ani.

După ce au apărut filmele cu sunet, Maurice Chevalier și-a făcut debutul la Hollywood, în 1928, a semnat un contract cu Paramount Pictures și a jucat primul său rol american în “Innocents of Paris”. În 1930, a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolurile sale din “The Love Parade” și „The Big Pond”.

În timp ce era sub contract cu Paramount, actorul devenise atât de recunoscut încât pașaportul său a avut propriul rol în filmul Monkey Business. Cei doi frați care erau personaje principale în film foloseau pașaportul lui Maurice Chevalier pretinzând fiecare dintre ei că este cântărețul.

În 1932, artistul a jucat alături de Jeanette MacDonald în musical-ul “One Hour With You” care a devenit un succes instantaneu și este considerat unul dintre filmele care au contribuit la popularizarea musical-urilor.

În 1934, a jucat în „Văduva veselă”, unul dintre cele mai cunoscute filme ale sale, apoi a semnat un contract cu MGM pentru „The Man from the Folies Bergère”, filmul său favorit, iar în 1935 actorul a revenit în Franța pentru a-și relua cariera în musical-uri.

Chiar și când devenise cel mai bine plătit star de la Hollywood, Chevalier avea o reputație de mare zgârcit și mai târziu a recunoscut că ezită să cheltuiască bani pe lucruri precum schimbarea lamei briciului cu care se bărbierea, probabil din cauza faptului că a crescut în sărăcie, remarcând că “sărăcia este o boală care nu poate fi vindecată niciodată”.

În 1937, Chevalier s-a recăsătorit cu dansatoarea Nita Raya, o tânără născută în 1915 la Chișinău, și a urmat o perioadă de mari succese, cu piesele sale care au devenit hituri, precum “Prosper”, “Ma Pomme” și “Ça fait d’excellents français”.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Chevalier a continuat să cânte, retrăgându-se în sudul Franței, zonă care nu era invadată de germani, împreună cu soția sa, care era evreică, și părinții acesteia. Cuplul și părinții Nitei au fost găzduiți în această perioadă de celebra dansatoare Desha Delteil, fosta elevă a coregrafului rus Michel Fokine, și de soțul acesteia în casa lor din Dordogne. Cântecele patriotice ale lui Maurice Chevalier precum “Ça sent si bon la France” și “Paris sera Toujours Paris” au devenit extrem de populare, iar artistul a organizat baluri caritabile în care cânta pentru a strânge bani pentru eforturile Rezistenței franceze.

Chevalier a refuzat în mod constant propunerile pe care le primea de la colaboraționiștii ocupantului francez invocând că este bolnav, dar, în cele din urmă, de teamă că soția sa și părinții ei ar putea avea de suferit, a fost de acord să facă o înțelegere. A refuzat să cânte la postul Radio Paris, dar a acceptat să cânte pentru prizonieri chiar în lagărul în care și el fusese încarcerat în timpul Primului Război Mondial și a dat acest spectacol cu condiția eliberării a zece prizonieri francezi.

În 1942, Chevalier a fost trecut pe o listă de francezi care ar fi colaborat cu Germania pentru a fi ucis după eliberare. În acel an s-a întors la La Bocca, lângă Cannes, dar a revenit în capitală în septembrie. În 1944, după ce forțele aliate au eliberat Franța, Maurice Chevalier a fost acuzat de colaboraționism. Chiar dacă a fost achitat apoi de un tribunal francez, presa i- a rămas ostilă și i s-a refuzat viza pentru Statele Unite sau Anglia timp de mai mulți ani.

Totuși, în propria sa țară, actorul era foarte popular. În 1946, s-a despărțit de Nita Raya (actrița a murit la Paris în 2015, la vârsta de 100 de ani) și a început să-și scrie memoriile, să colecționeze și să picteze el însuși tablouri și a jucat în “Le silence est d’or”. În cele din urmă a făcut câteva turnee în Statele Unite, în 1948 s-a întors în Franța, iar trei ani mai târziu, în 1951, când voia să plece din nou în SUA, i s-a refuzat viza pentru că semnase Apelul de la Stockholm. Acest lucru se întâmplase în 1949, când a cântat la Stockholm într-o manifestație organizată de comuniști împotriva armelor nucleare.

În 1952, actorul și-a cumpărat o proprietate în Marnes-la-Coquette, lângă Paris, și a numit-o La Louque, ca un omagiu adus mamei sale. În același an, a început o relație cu o anume Janie Michels, o tânără divorțată care avea trei copii.

În 1954, după ce epoca McCarthy a care îi interzisese acordarea vizei s-a încheiat, Chevalier a fost primit în Statele Unite, unde a avut un turneu excepțional și a jucat apoi în filmul “Love in the Afternoon”, alături de Audrey Hepburn și Gary Cooper, primul său film la Hollywood din ultimii 20 de ani.

În 1958 Chevalier a apărut în musical-ul „Gigi”, cu Leslie Caron și Hermione Gingold și în mai multe filme realizate de Walt Disney. Succesul filmului Gigi a determinat Hollywood-ul să-i acorde un Premiu Oscar onorific în acel an pentru realizările sale din divertisment.

La începutul anilor 1960, actorul a mai făcut un turneu în Statele Unite, iar între 1960 și 1963 a realizat opt filme, inclusiv “Can-Can”, cu Frank Sinatra. În 1961, a jucat în drama „Fanny” cu Leslie Caron și Charles Boyer, iar un an mai târziu a filmat „Panic Button”, jucând alături de Jayne Mansfield.

În 1965, ajuns la vârsta de 77 de ani, actorul a mai avut forța de a începe un turneu mondial. În 1967 a concertat în America Latină, din nou în Statele Unite, apoi prin toată Europa și în Canada. În anul următor, pe 1 octombrie 1968, și-a anunțat spectacolul de adio.

În 1970, la doi ani de la pensionare, compozitorii Richard M. și Robert B. Sherman l-au convins să cânte piesa pentru genericul filmului „The Aristocats” realizat de Disney, iar aceasta va fi ultima sa contribuție la industria cinematografică.

Maurice Chevalier a suferit de mai multe episoade de depresie de-a lungul vieții sale adulte. Pe 7 martie 1971, a încercat să se sinucidă prin supradoză de barbiturice, dar, fiind dus de urgență la spital, a fost salvat, deși a suferit leziuni hepatice și renale grave. În lunile următoare, a avut pierderi de memorie, oboseală cronică și și-a petrecut o mare parte din timp singur. Pe 12 decembrie starea lui s-a deteriorat și a fost dus la Spitalul Necker din Paris, fiind trecut pe dializă. După încă trei săptămâni, medicii au anunțat că rinichii săi nu mai răspund la dializă. Prea fragil pentru suporta un transplant, actorul a suferit o intervenție chirurgicală, un ultim efort al doctorilor pentru a-i salva viața, dar operația nu a avut succes. Maurice Chevalier a murit în urma unui stop cardiac declanșat după intervenția chirurgicală în ziua de Anul Nou 1972, la vârsta de 83 de ani.

Actorul este înmormântat în cimitirul Marnes-la-Coquette din Hauts-de-Seine, în afara Parisului, alături  de iubita sa mamă, “La Louque”.