***

 Moartea tragică a Anei Davila, soția doctorului, ucisă accidental cu stricnină

Ana Racoviță s-a născut în 1834, la Craiova și a fost unul din cei nouă copii ai Anei (Anca) Racoviță născută Golescu și ai lui Alexandru Racoviță, fiind nepoata lui Dinicu și a Zincăi Golescu. Tatăl său, Alexandru, făcea parte din familia Racoviță care dăduse mai mulți domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei.

Ana și surorile ei au petrecut o mare parte din copilărie la Golești, județul Muscel, unde au învățar tradițiile populare și au dezvoltat un adevărat cult pentru portul popular, cusături și țesături populare, activități încurajate chiar de bunicul lor, Dinicu Golescu.

Tânăra s-a căsătorit cu medicul Carol Davila în aprilie 1861 la Golești, la moșia familiei. La nuntă Ana a purtat straie populare, după cum povestea Elena, fiica sa, care a făcut cercetări amănunțite asupra familiei.

După căsătorie, Ana a preluat administrarea și conducerea azilului pentru fete orfane înființat de soțul său în 1860. Timp de 14 ani, până la moartea sa tragică din 1874, a colaborat cu doamnele din înalta societate bucureșteană pentru a primi sprijin în finanțarea acestei instituții caritabile. Alături i-a fost chiar de la început Elena Cuza, soția domnului Alexandru Ioan Cuza, care a și inițiat o chetă publică pentru construirea unei noi clădiri pentru azil. Ea a fost prima și cea mai importantă donatoare, de aceea instituția a fost numită „Azilul Elena Doamna”.

Ana a condus instituția timp de 12 ani, ocupându-se de întreţinerea acesteia şi de îngrijirea şi educaţia celor 330 de orfane, așa cum povestește G. M. Ionescu: „de aici încolo copiii sunt îngrijiţi de d-na Ana Davila, în calitate de directore a institutului. Acestă directore fără salariu este pentru copii mamă, în adevăratul înţeles al cuvântului”. Fetele beneficiau de o şcoală normală, „pentru cele ce aveau aplicare la învăţătură”, şi de un atelier de croitorie şi ţesătorie, pentru orfanele care „n-aveau aplicare pentru carte”.

Ana și doctorul Davila au avut patru copii: pe Alexandru, care va deveni dramaturg, regizor si apoi director al Teatrului Național din București, pe Elena (căsătorită Perticari), scriitoare si biografă a familiei, pe Zoe (căsătorită Cuțarida) și încă un băiat pe care familia îl alinta Pia (Carol Nicolae Davila).

Ana Davila a murit pe 13 ianuarie 1874, în urma unei greșeli medicale fatale. După cum povestește fiica sa, Elena Perticari Davila, se pare că, în timpul unei conferințe ținută de Carol Davila și alți medici, chimiști și farmaciști la Spitalul Colțea, Ana Davila a acuzat o durere puternică de cap. Unul dintre doctorii spitalului, Bernath, s-a oferit să-i aducă praf de chinină, analgezic folosit frecvent în epocă pentru migrene. Ana dorea să plece de la conferință la cumpărături pentru ziua de naștere a fiicei Elena. Doctorul Bernath a luat însă un flacon cu stricnină din farmacia spitalului, fără să-și da seama că acesta se afla cu un nivel mai sus decât era raftul cu flaconul de chinină și i-a oferit Anei Davila praful ucigaș. Deși se simțea în continuare rău, Ana pleacă de la Colțea. Când a ajuns în fața magazinului unde voia să facă cumpărături, a căzut și a murit pe loc.

După moartea ei, de azilul pentru fete s-au ocupat îndeaproape doctorul Carol Davila, care a primit tot sprijinul Reginei Elisabeta și mai târziu aici a funcționat Institutul Pe dagogic.