***

 Povestea Mariei Montessori, educatoarea secolului XX

Maria Montessori s-a născut în orașul Chiaravalle, în Italia, pe 31 august 1870. Familia s-a mutat la Roma în 1875, iar anul următor Maria a fost înscrisă la școala de stat și între 1886-1890 a studiat la Institutul Tehnic ”Leonardo da Vinci”, dorind să devină inginer.

După absolvire, părinții săi au îndemnat-o să intre în învățământ, fiind unul dintre domeniile în care femeile puteau să lucreze, dar Maria era hotărâtă să urmeze școala medicală și să devină medic. În 1890 a urmat cursurile Universității din Roma, unde a studiat fizica, matematica și științele naturale, iar după doi ani s-a înscris la Facultatea de Medicină. A obținut numeroase burse și, în plus, a dat lecții particulare, astfel că și-a putut plăti cea mai mare parte a educației.

Maria Montessori a devenit, pe 10 iulie 1896, prima femeie medic din Italia și a fost angajată imediat la Spitalul San Giovanni, iar în 1897 s-a alăturat voluntar unui program de cercetare în cadrul clinicii de psihiatrie de la Universitatea din Roma.

Doctorița vizita azilurile pentru copii cu afecțiuni psihice din Roma și, în timpul unei vizite, îngrijitorul azilului i-a povestit că micuții pacienți adunau cu multă atenție de pe jos firimiturile căzute după ce luau masa. Montessori și-a dat seama că acești copii își doreau stimulare senzorială și că lipsa acesteia agrava starea lor. Astfel a început să cerceteze tot ceea ce avea legătură cu copiii cu diferite grade de întârziere psihică.

În 1898, munca ei cu copiii de la azil a devenit din ce în ce mai elaborată și s-a adresat Congresului Național Medical din Torino, unde a susținut teoria conform căreia lipsa unei îngrijiri adecvate reprezintă cauza agravării stării cestor copii.

Implicarea ei în Liga Națională pentru Educația Copiilor a fost urmată de numirea în funcția de co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, la o instituție nou-înființată, numită Școala pentru copii cu tulburări de comportament. Montessori a lucrat timp de doi ani în cadrul acestei școli și a început o relație cu colaboratorul ei.

În 1898, doctorița a adus pe lume un băiat, pe Mario, dar după ce relația cu Giusseppe se destramă, femeia ia o decizie controversată. Își trimite copilul la țară și timp de cinci ani nu se implică deloc în viața micuțului. La un moment dat a reluat legătura cu Mario, care avea să devină la maturitate unul dintre cei mai importanți asistenți ai ei.

În 1901, Maria a părăsit Școala pentru copii cu tulburări de comportament, începând să studieze pe cont propriu filosofia educațională și antropologia. A deschis, pe 6 ianuarie 1907, prima ”Casa dei Bambini” într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, San Lorenzo. Montessori era convinsă că educația începe la naștere și că primii ani din viața unui copil sunt cei care-l formează cel mai profund.

În 1909, dr. Montessori a ținut primul ei curs pe teme pedagogice, urmat de o cercetare complexă, care a presupus studierea copiilor de toate rasele și culturile din numeroase țări. În 1915, medicul a mers și în Statele Unite, unde au fost deschise apoi multe școli bazate pe cursurile ținute de ea. Întoarsă în Europa, s-a stabilit la Barcelona, unde a înființat un seminar-laborator de pedagogie. Aici au venit mai târziu fiul său și soția acestuia, însoțiți de cei patru copii ai lor.

În 1933 toate școlile Montessori din Germania au fost închise, apoi cele din Italia au avut aceeași soartă, iar după izbucnirea Războiului civil din Spania, în 1936, membrii familiei Montessori au plecat în Anglia. Maria și fiul său au mers apoi în India, în 1939, pentru a susține cursuri de formare în pedagogie. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind cetățeni italieni, Mario a fost arestat, iar mama sa a fost pusă în arest la domiciliu.

S-au reîntors în Olanda în 1946, ultima apariție publică a educatoarei fiind la Londra, în 1951, la un congres de specialitate. Maria Montessori a încetat din viață în Olanda la vârsta de 81 de ani, pe 6 mai 1952 și, după moartea ei, Mario a preluat conducerea Asociației Internaționale care îi po artă numele.