De la prieteni

 Mă gândesc sa deschid o crâşmă cocheta, intimă, cu băuturi de calitate, căreia să-i pun numele "Depresie".

"- Am intrat în Depresie de două ori săptămâna asta, m-am îmbătat bine şi am ieşit din ea..." ar zice unii...

"- Am fost în Depresie...mi-a plăcut!" ar zice alţii..

"-  Niciodata nu m-am simţit mai bine ca atunci când am fost în Depresie" va fi opinia unora...

"- Vreau sa fiu în Depresie în seara asta!"...va zice una...

" - Şi eu vreau să fiu in Depresie în seara asta!" va zice unul. Iar apoi cei doi se vor căsători, vor deveni clienţi fideli şi apoi toate zilele vieţii lor le vor petrece în Depresie...

" - Am fost la şcoală, dar ne întoarcem în Depresie" vor anunţa  pe grupul de whattap al clasei unii elevi, (majori, bineînţeles)...

"- După sesiune, intrăm în Depresie" vor susţine studenţii.

"-Sunt în Depresie!" va afirma barbatul acela părăsit de soţie...

"-Şi eu sunt în Depresie!" va zice tipa părăsită de soţ. Numai că ei nu, nu se vor căsători. Ei vor face doar dragoste câteva seri la rând, ca să-i uite pe foştii şi asta numai după ce vor ieşi din Depresie (pt că e ilegal să o facă acolo. Ma rog, am zis "ilegal", nu "interzis"!);

"- Doamne, ce nebunii am făcut când am fost în Depresie!" îşi vor aminti alţii la senectute, cu zâmbetul pe buze...

"-Timpul petrecut în Depresie a fost cel mai frumos!" vor confirma alţii de vârste apropiate...

"- Vrei să intrăm împreună în Depresie?" îşi vor zice proaspeţii îndrăgostiţi pe care părinţii nu-i lasă să fie împreună şi care nu, nu vor avea sfârşitul lui Romeo şi Julieta. Pentru că în Depresie vor fi în siguranţă, ascunşi de ochii celor care nu-i înţeleg. În Depresie vor putea fi ei înşişi (numai să achite nota, să se comporte decent cu angajaţii şi ceilalţi clienţi. Petru că da, în Depresie vor fi mulţi angajaţi şi mulţi clienţi).

"- Sunt în Depresie!" îi va spune fiica, tatălui îngrijorat...

"-Sunt în Depresie!" îi va spune fiul, mamei îngrijorate...moment în care şi acel tată şi acea mamă vor intra imediat în Depresie, ca să vadă despre ce este vorba. Numai că acolo se vor cunoaşte mai bine, se vor împrieteni, se vor descoperi şi vor povesti cum nu au mai facut-o niciodată, în jurul unei sticle de coniac de Barza Albă. Iar când vor ieşi din Depresie, toţi vor fi bine, fericiţi, bucuroşi ca au fost acolo. "Doamne, ce bine că am fost în Depresie!" vor zice aceştia după ce vor părăsi localul...

Iar poveştile despre crâşma mea se vor răspândi peste tot. Pentru că trăim într-o societate globală unde informaţia se răspândeşte cu viteza luminii.  Şi în curând tot oraşul va fi în Depresie, apoi toată ţara va fi în Depresie, apoi toată Europa va fi în Depresie, iar la urmă tot Mapamondul va fi  în Depresie. 

Să dea Dumnezeu sa am atâtea  mese şi scaune!