***

 Kurt Gödel, geniul paranoic care s-a sinucis prin înfometare

Kurt Gödel a fost un matematician și filosof strălucit. Teorema incompletitudinii, împreună cu alte teorii și metode pe care le-a dezvoltat l-au făcut unul dintre cei mai importanți matematicieni ai timpului său.

Însă, asemenea multor genii, Gödel suferea de o sănătate precară, atât mintală, cât și fizică. Până la urmă, problemele psihice i-au adus sfârșitul.

Gödel s-a născut în Brunn, Imperiul Austro-Ungar (astăzi orașul Brno, din Republica Cehă), în 1906. Tânărul Gödel era poreclit de cunoscuți, cu afecțiune, „Herr Warum” („domnul De ce?”). Era cunoscut pentru curiozitatea sa fără margini și pentru mintea mereu însetată de cunoaștere.

Dar Kurt Gödel era și extrem de sensibil și instabil psihic.

„Kurt Gödel era un băiat serios, inteligent și curios, dar sensibil, adesea retras și preocupat. A avut anumite manifestări de instabilitate emoțională încă de la o vârstă fragedă”, îl descrie John Dawson, autorul biografiei lui Gödel.

La vârsta de opt ani, după ce a citit o carte de medicină, Kurt Gödel a devenit convins că are probleme cu inima, o posibilă complicație a episodului de febră reumatică prin care trecuse cu doi ani înainte.

Grija pentru propria sănătate a devenit o obsesie care avea să-l urmărească toată viața. Gödel era convins că nu-și revenise niciodată pe deplin după febra reumatică.

Era cunoscut ca fiind paranoic, anxios și depresiv. De altfel, de-a lungul vieții, matematicianul a suferit mai multe episoade de depresie.

La vârsta de 18 ani, a început să studieze fizica, matematica și filosofia la Universitatea din Viena. Viena anilor ’20 era un mediu intelectual efervescent, iar Gödel era înconjurat de un grup de gânditori cunoscuți, care alcătuiau celebrul Cerc de la Viena.

Sub supravegherea unuia dintre liderii Cercului de la Viena, Hans Hahn, Gödel și-a terminat teza de doctorat la vârsta de doar 23 de ani.

În ciuda faptului că era excepțional, Gödel simțea că nu-și găsea locul în cadrul Cercului din Viena, fiindcă ideile sale teiste intrau în contradicție cu ideile populare ale vremii.

În 1931, a publicat un set de teorii, cunoscute sub denumirea generală de „teorema incompletitudinii”. Această teorie i-a adus faima mondială, iar Gödel a început să țină prelegeri de matematică în lumea întreagă, începând cu anul 1933.

În acel an, a ținut prima sa prelegere în Statele Unite ale Americii, unde l-a întâlnit pentru prima dată pe Albert Einstein. Cei doi au devenit prieteni apropiați, iar amiciția lor a continuat până la moartea lui Einstein, în 1955.

Însă, deși Kurt Gödel continua să călătorească și să țină prelegeri, sănătatea sa mintală devenea din ce în ce mai instabilă. În 1938, abia își reluase prelegerile după ce suferise un episod depresiv grav, când Germania nazistă a anexat Austria.

Fără să reușească să ocupe un post la Universitatea din Viena și fiind în pericolul de a fi înrolat în armata germană, Gödel s-a căsătorit cu iubita lui, o dansatoare pe nume Adele Limbursky.

Relația cu Adele nu a fost văzută cu ochi buni de părinții matematicianului, deoarece Adele mai fusese căsătorită o dată și era cu șase ani mai în vârstă decât Kurt. Și totuși, în 1938, cei doi s-au căsătorit și s-au mutat în Statele Unite ale Americii.

Albert Einstein l-a ajutat pe Gödel să ocupe un post la Institutul pentru Studii Avansate al Universității Princeton. De-a lungul anilor ’40, Gödel a rămas la universitate, unde a predat și a continuat să-și publice teoriile.

A devenit cetățean al SUA în 1947 și a continuat să lucreze la Institut, devenind profesor titular în 1953. În anii ’50 și ’60, Gödel și-a îndreptat atenția asupra filosofiei, publicând câteva lucrări despre platonism.

Ideile lui filosofice nu au fost niciodată la fel de larg acceptate precum teoriile matematice. Însă Gödel a rămas un matematician și profesor respectat, fiind numit „profesor emerit” la Princeton în 1976.

În ciuda carierei sale de succes, sănătatea mintală a lui Gödel nu s-a stabilizat niciodată. Spre sfârșitul vieții, paranoia sa a luat o amploare morbidă.

A devenit foarte suspicios față de mâncarea pe care o consuma și era convins că cineva încerca să-l otrăvească. Gödel refuza să consume mâncarea dacă aceasta nu era gustată în prealabil de soția lui.

Dar soția lui s-a îmbolnăvit în 1977 și a trebuit să stea internată în spital timp de șase luni. În tot acest timp, Gödel a refuzat pur și simplu să mănânce, înfometându-se până la moarte.

S-a stins la 14 ianuarie 1978, din pricina malnutriției. Când a murit, mai cântărea doar 30 de kilograme.