$$$

 ÎNTOARCEREA ȚĂRANULUI

Adrian PĂUNESCU 

Apleacă-ţi fruntea de stăpân

spre brazda noastră milenară,

reînviat ţăran român

şi făcătorule de ţară.

Într-un pridvor cu busuioc

ascute briciul pus la grindă,

peste-un lighean muiat la foc

tu bărbiereşte-te-n oglindă.

Ai colindat ce-ai colindat

prin lumea veşnic friguroasă,

acum, bine-ai venit în sat,

mai cald e totuşi pe acasă.

Te-aşteaptă brazda s-o-nfloreşti

şi grajdul să-l îndeşi cu vite

şi vechi colinde româneşti

te mustră, parcă părăsite.

Ţăran român, Măria Ta,

să nu laşi câmpul tău să moară,

ţi-au dat strămoşii ce lucra,

cu mâinile-au făcut o ţară.

Dă iute briciul pe curea

şi bărbiereşte-te de-a rândul,

că, vezi, că azi e ziua ta

care durează cât pământul.

La cimitir, pe la cei duşi,

coboară-n zori şi te închină,

să ungi ţâţânile la uşi,

deschide geamul spre lumină.

Repară gardul putrezit,

dă coama calului prin mână

şi ca să simţi că ai venit

sleieşte apa din fântână.

Şi nu uita, din când în când,

să mai şi mori, cum se cuvine,

în toţi urmaşii renăscând,

cum toţi strămoşii sunt în tine.

Ţăran român, Măria Ta,

îndreaptă căi ce se strâmbară,

prin tine ţara va dura,

că tu ai palma cât o ţară.