Bocet pentru Tatiana
ADRIAN PĂUNESCU
Se-aliniază ştirile atroce ,
Sub care omul bâjbâie înfrânt ,
Şi , Doamne , cum peste această voce
Accepți să pună un gropar pământ ?
Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci ,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc , pentru săraci .
De-un timp încoace , farsa ne îngână ,
În permanență stare de război ,
Purtăm în palme propria țărână
Şi ne mirăm că seamănă cu noi .
Şi , Doamne , se acutizează rana
Şi te-am ruga , ai grijă , dacă vrei ,
S-o ții în preajma Ta pe Tatiana ,
Punând pământ de flori pe vocea ei .
Pe -aici , e o dezordine cumplită ,
Mor tineri mulți şi îi petrec bătrâni ,
E , poate , cea din urmă reuşită
A Mioriței scăpătând la stâni .
Şi totuşi ce delir de ştiri atroce ,
Furtunile au dărămat păduri
Şi merge în pământ această voce ,
De ce de ea nu vrei să te înduri ?
Învață însăşi ploaia să murmure
Un cântec trist , dar moartea-i spune " Taci " ,
Copacii rătăcesc fără pădure ,
Pădurea moare fără de copaci .
07 august 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu