***

 CAISUL

MAGDA ISANOS

Azi-dimineată m-am trezit,

căci mi-a batut nerabdator in geam,

cu degetele sale fragede de ram,

caisul, care peste noapte-a înflorit.

*

si nu-l recunoscui de la-nceput...

Atâta alb si roz isi răsfăta risipa,

ca m-am gândit un inger c-a trecut

si-n ramura lui si-a frânt aripa.

*

Dar poate nu-i caisul, m-am gândit,

si-atuncea, supărat că tac astfel,

obrazul mi-a lovit cu ramul inflorit

si-ndată l-am recunoscut că este el,

prietenul copilăriei, mult iubit.