$$$

 Dumitru Furdui

Actorul care a făcut România să râdă și să plângă: 

Puțini actori au reușit să rămână în amintirea publicului cu atâta drag ca Dumitru Furdui. Cu o privire blândă, un zâmbet cald și un talent scenic autentic, Dumitru Furdui a fost genul de artist care nu avea nevoie de replici multe pentru a cuceri. Prezența lui umplea scena, iar naturalețea cu care juca făcea ca publicul să-l simtă aproape, ca pe un prieten vechi.

Născut pe 27 octombrie 1936 în Băilești, județul Dolj, Dumitru Furdui a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957. A fost angajat la Teatrul Național din București, apoi a devenit o prezență constantă și iubită pe scenele Teatrului Bulandra și Teatrului Mic. A jucat în spectacole importante regizate de mari nume ale teatrului românesc, cum ar fi Liviu Ciulei și Lucian Pintilie.

Cunoscut mai ales pentru rolurile din piesele de teatru televizate și din filmele românești ale anilor ’70 și ’80, Dumitru Furdui a oferit publicului personaje memorabile în producții precum Pălăria, O scrisoare pierdută, Tache, Ianke și Cadâr sau Ultima noapte a singurătății. Avea un farmec aparte – era omul care știa să facă haz de necaz, dar și să transmită emoții adânci, fără să pară că joacă.

În 1982 a emigrat în Franța, o despărțire dureroasă de scena românească. Acolo și-a continuat viața discret, departe de reflectoarele care i-au luminat cariera. Pe 13 aprilie 1998, Dumitru Furdui s-a stins din viață la Paris, la vârsta de 61 de ani. Deși prea devreme, moștenirea lui artistică a rămas vie în memoria publicului.

Dumitru Furdui nu a fost doar un actor. A fost o punte între generații, între comedie și dramă, între râsul sincer și lacrima reținută. Azi, poate numele lui nu mai e atât de des rostit, dar pentru cei care l-au urmărit, Dumitru Furdui va rămâne mereu sinonimul actorului autentic, modest și profund.