$$$

 Cititul în Tarot și demonii atrași

Fiindcă văd din ce în ce mai mulți tineri interesați de subiecte precum tarot, astrologie, spun și eu relatarea mea, ca să fie cu băgare de seamă. Eu dintotdeauna am fost atrasă de partea spirituală/ocultă, începând de când eram mică, cu partea bisericească și având vise care se adevereau (de cele mai multe ori, evenimente minore, fără vreo importanță majoră).

În timpul facultății, m-am îndepărtat de Dumnezeu și de Biserică, fiind împotriva corupției ce se tot afișa la TV. Așa că am început să mă îndrept către partea de ocult: tarot, astrologie, new age, ca să încerc să înlocuiesc credința, cum se practică. Am „furat” arta de a citi în tarot de la o rudă din familie și am început să fac și eu, la rândul meu, citiri, contracost, ca să mai fac rost de un ban, mai ales că devenisem mamă și orice bănuț câștigat mă ajuta să am grijă de copilul meu. Toate bune și frumoase vreo un an și jumătate - 2, cât timp dădeam, lumea era mulțumită de ce dădeam în tarot, eu aveam un sentiment de împlinire că ajutam omul și că mai făceam un bănuț, până când nu a mai fost.

De la un anumit punct, de fiecare dată când dădeam în tarot, rezulta cu un eveniment neplăcut în familie: ceartă, copilul se îmbolnăvea și nu-l mai puneam pe picioare, mergea super nasol și la muncă și în viața mea privată (stări de depresie, anxietate, angoasă). Ajunsesem să nu mai vreau să dau citiri, fiindcă știam că acest lucru era de vină, deși de multe ori mă amăgeam singură că era doar în capul meu și continuam. Până când am intrat într-o stare de stres maxim, când am renunțat, m-am reapucat de rugăciune și am aruncat și cărțile și tot ce a ținut de ele. Am mers la spovedit, am recunoscut ce și cum și am continuat să-mi duc viața înainte.

Acum urmează partea nasoală: într-o noapte, ca între vis și realitate, o auzeam pe fiica mea că mă striga noaptea „maaaami, maaaami” (fiind sub 3 ani la acea vreme, era normal), însă când să deschid ochii, am văzut o umbră care a venit lângă mine și eu paralizasem. Și-a băgat mâna în pieptul meu și simțeam efectiv cum trage de sufletul meu în sus, însă era ca și cum era legat cu lanțuri de picioare și de mâini. A dat drumul și am putut să respir, însă după a tras din nou, și mai tare, și simțeam cum lanțurile de care era prins sufletul meu erau întinse la maxim și simțeam cum tremura de încordare. Atunci a renunțat umbra și am reușit și eu să mă răsucesc și să mă trezesc, și l-am rugat pe soț să se ducă la copil să vadă dacă fata e bine, fiindcă eu nu mai aveam vlagă să mă ridic din pat (mă simțeam ca și cum am fost călcată în picioare).

Am mers la preot cu ocazia spovedaniei și i-am povestit ce s-a întâmplat și mi-a spus că sunt încercată de cel rău, fiindcă am renunțat la practică. Zalele ce țin sufletul în noi sunt marcate de taina botezului atunci când copilul este miruit de către preot. Fix de acolo încep lanțurile să țină sufletul în piept. Mi-a dat dezlegare la aghiazma mare, alături de anumite îndrumări de care trebuie să țin cont și încerc pe cât posibil să mă rog și să țin o viață cât mai curată. În practica de tarot făceam ritualuri de purificare, mă rugam, binecuvântam, însă degeaba a fost, fiindcă nu este ceva ce trebuie practicat, pentru că nu se știe ce poate deschide dincolo, tentațiile sunt mari și chinul sufletesc și încercarea de a te întoarce din drumul credinței este foarte apăsătoare. Astfel, prin povestea mea încerc să fac un bine și să avertizez ce și cum practicați, fiindcă nu este deloc ușor.

Sursa: S-a păstrat anonimă, București, culeasă în ianuarie 2025