$$$

 Ion Constantin Inculeţ (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Basarabia - d. 18 noiembrie 1940, Bucureşti), om politic, preşedinte al Sfatului Ţării, organism care a votat unirea cu România, la 27 martie 1918, ministru, parlamentar.

Născut la 5 aprilie 1884, într-o familie de răzeşi din Basarabia, Ion Inculeţ a rămas în conştiinţa publică prin contribuţia sa la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Regatul României, din 27 martie 1918, absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău (1906) şi al Facultăţii de Ştiinţe din Sankt Petersburg (1911), specializarea fizică-matematică.

Datorită calităţilor sale de om politic, se impune imediat ca lider al moldovenilor unionişti. La 21 noiembrie este ales în unanimitate preşedinte al Sfatului Ţării, organismul care va prelua oficial conducerea Basarabiei. Din această poziţie va declara independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti (ianuarie 1918), iar la 27 martie 1918 va semna Rezoluţia unirii cu România, adoptată cu cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri, în prezenţa primului ministru român Alexandru Marghiloman.

Om politic de stânga, Inculeţ fondează în august 1918, alături de Pantelimon Halippa, Partidul Ţărănesc din Basarabia, prin intermediul căruia va milita pentru înfăptuirea reformei agrare. Îndeplineşte funcţia de ministru de stat fără portofoliu pentru Basarabia până în mai 1920, poziţie din care se ocupă de gestionarea unirii politice şi administrative a noii provincii. Concomitent, începe şi procesul prin care majoritatea partidelor politice din provincii se vor integra în cele din Vechiul Regat. Astfel, gruparea din PŢB formată în jurul lui Inculeţ va alege să fuzioneze cu Partidul Naţional Liberal, iar Inculeţ este numit ministru de stat în guvernul format de Ionel Brătianu în ianuarie 1922.

Din acest moment se impune ca membru marcant al PNL, contribuind la înfăptuirea programului economic şi social liberal. Activează ca deputat în Parlament şi ministru în toate guvernele liberale interbelice: ministrul sănătăţii (6 iunie 1927 – 3 noiembrie 1928), ministru de Interne (14 noiembrie 1933 – 29 august 1936), vicepreşedinte al Consiliului de miniştri (29 august 1936 – 14 noiembrie 1937), ministru al lucrărilor publice şi comunicaţiilor (17 noiembrie – 28 decembrie 1937). După cum va recunoaşte, asasinarea primului ministru şi preşedinte al PNL, Ion G. Duca, în perioada ministeriatului său la Interne, îi va marca activitatea politică.

Din nefericire însă, printr-o întorsătură tragică a destinului va fi martor la destrămarea proiectului politic pentru care luptase în urmă cu numai două decenii. Numit la 28 iunie 1940 ministru secretar de stat în cabinetul Gheorghe Tătărescu, Inculeţ va asista de pe poziţii executive la evacuarea teritoriului Basarabiei ca urmare a cedării guvernului de la Bucureşti în faţa ultimatumului sovietic.

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Inculeţ

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Inculeț