Șoapte dincolo de moarte
Aveam undeva la 4 ani când a murit străbunica. Am văzut cum se ridica un fel de fum și... dusă a fost. De-a lungul timpului, am visat vecini aleatori care veneau și îmi ziceau că o să plece. Bineînțeles, eu mutată în alt oraș, eram anunțată de mama că a murit X sau Y.
Acum 2 ani, tata (56 de ani) vine și își ia la revedere de la mine. Mă sună mama și îmi zice (ai mei fiind divorțați, dar încă prieteni):
— Taică-tău nu răspunde la telefon.
Îi zic senină:
— E mort.
Decedase cu o seară în urmă...
Moare fratele bunicului și îl visez. Îmi zice:
— I-am chemat la mine pe Ana și Mihai, ce zici?!
Îi spun, în vis, că să aleagă ei.
Ajung la țară: bunicul își rupsese 3 coaste, bunica face COVID. Îmi zice bunicu’:
— Ion mă tot cheamă la el, dar nu mă duc.
Pe bunica o visez. Lângă ea, la marginea patului, în spital, era o bătrână. Menționez că, în vis, îi zic:
— Ia și mănâncă ceva.
Îmi răspunde senină:
— Mai, Claudia, eu am venit să am grijă de fata mea. Am drum lung de mers înapoi, nu îmi arde de mâncare.
Mereu le povestesc alor mei despre visele astea. Ba li se pare că am o conexiune cu lumea de dincolo, ba cred că sunt doar coincidențe.
Știu că nu e clasicul dumneavoastră de poveste, dar poate mai trece și altcineva prin asta și îmi poate da un sfat.
Sursa: s-a pastrat anonima, culeasa in februarie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu