$$$

 

Motto:

În această lume slută

Un strop de umor ajută!

(Ion Pribeagu)

~COCOȘELUL~

S-a însurat boierul Fică

Moşier din Drăgăşani

Cu o fată tinerică

De vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vraja

Dulce a lunilor de miere

Petrecute în seri de doruri

Voluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţia

Să-i arate, cum vă spun

Moara, vitele moşia,

Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduri

Unde caii se adapă

Tocma-atuncea armăsarul

Făcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânăr

Şi-a găsit şi el de joacă

Şi se înfigea prozaic

Într-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba averde

Având martoră o ieduţă

Ţapul îşi vedea de treabă

Cu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curte

Zambilica şi Grivei

Cam întorşi unul spre altul

Făceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vede

Ea îi spune ruşinoasă:

E dezgustător aicea

Tot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandă

Au văzut ca într-un pastel

Cum o găinuşe tandră

Zbenguia c-un cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteni

Săltăreţi pe tot meleagul

Şi se tot pupau în ciocuri

Că-ţi era mai mare dragul.

– Uite, ăştia-mi plac, spuse,

Ea cu glasul îngeresc

Uite, ce frumos se joacă

Şi ce splendid se iubesc!

– Da, îţi place? Întrebă Fică

Bine puico, mă supui!

Şi-a chemat la el degrabă

Pe Bogdan, vătaful lui.

– Uite, dragă vătăşele

De azi încolo ce să faci:

Priponeşti toţi armăsarii

Pui oprelişte la vaci.

Îngrădeşti căpriţa, iapa,

Opreşti orice fel de mamifere

Ca să nu aibă cu masculii

Nici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevestică

Cum e inocentă ea

Şi timidă şi subtilă

Să mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voie

Ca să-şi mai facă aicea felul

Fiincă aicea-n curte iubeşte

Numai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeni

Nu crâncneşte un cuvânt

Dac-a poruncit boierul

Gata! Ordinul e sfânt.

Dar într-o noapte violentă

Când nici nu s-a aşteptat

A intrat Bogdan vătaful

Foarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-s

Ale lui căutături:

– Coane Fică, coane Fică

A intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabă

Plin de spaimă vătăşelul

Cine potoleşte scroafa

Dumneata sau cocoşelul?

(poezie satirică de Ion Pribeagu)