$$$

 ROMÂNIE – NLĂCRIMATĂ 

Marian BAMBOI

Suntem aici de-atâtea mii de ani

Şi singuri ne-am făcut mereu dreptate.

N-avem nevoie de americani

Şi nici de ruşi, să ia ce se mai poate.

Am fost cândva un stat independent

Şi-acum suntem vânduţi la licitaţii

De trădători şcoliţi cu mult talent

Să-şi târguiasca ţara, mama, fraţii.

Cu cărţi de muncă suntem angajaţi

Pentru contractul lor cu sărăcia,

S-ajungem un popor de blestemaţti,

Să ştergem de pe hartă România.

Puteri oculte cheamă-n ajutor

Cerşind la uşi de fonduri monetare;

Se plimbă de la pol la ecuator

Când n-au copiii noştri-abecedare.

Nici locuri în spitale nu mai sunt,

Avem bolnavi cât două Europe.

Morţi vii suntem, o umbră pe pămînt

Printre păduchii lumii interlope.

Ne fac să bem şi apa la hidranţi

Să n-o plătim, ca s-achităm lumina;

Au mai făcut scumpiri la carburanţi,

Pe-un kilometru dăm toată chenzina.

Bătrâni sfârşesc cu pensii de nimic,

Copiii mor ‘nainte de-a se naşte.

Pe câmp nici grâul nu mai creşte-n spic,

Nu mai simţim nici un Crăciun sau Paşte.

Ţăranu-mpinge la un singur plug

C-un cal ce nu mai are nici putere.

Tractoare nu avem, nici tăvălug,

Dar domnii-şi cumpără elicoptere.

Unde-am ajuns, sărman popor român,

Sărmană Românie-nlăcrimată!

Parc-am ales un Parlament păgîn

Ca sa te dea, bucată cu bucată.

Sunt iude şi-n Senat şi în Guvern

Ce vor poporul să îl răstignească

Pe cruci de datorii în plan extern

Şi nu se tem de pronia cerească.

Străbunii ar iesi de sub mormânt

Că i-am făcut în lume de ocară,

Dar ar muri din nou, numai văzând

Ce multă Românie-i pe afară.

Degeaba au luptat cu turci, tătari

Şi alte naţii de năvălitoare.

Nici amintirea României Mari

Nu mai răzbate zidul de trădare.

Ne urgisesc acum conducători

Ce n-au nici teamă, scrupul sau ruşine.

S-au ridicat dintr-înşii trădători

S-aducă ţara-ntreagă în ruine.

Fiindcă-am greşit cândva şi ne-am născut

Ei ne-au umplut de taxe şi de biruri

Şi vom ieşi în turmă la pascut,

Schelete ambulante – suveniruri.

A noastră viaţă-au transformat-o-n chin,

Salarii mai primim doar pe hârtie.

De vor să aibă iar bugetul plin,

Să pună un impozit pe prostie.

Pustiu va fi atunci în Parlament,

Miniştrii străzii sta-vor prin canale

Şi ne vom lua un sfânt angajament:

Vom da noi credit Băncii Mondiale.

Ne-am săturat de câini fără stăpân.

Să-i aruncăm în lanţuri pe vecie!

Să ne rugăm la Dumnezeu cel sfânt

Nemernicii să zacă-n puscărie.

Destul cu trădătorii din Guvern,

Destul cu gaşca pururi blestemată

Şi să salvăm din tragicul infern

A noastră Românie-nlăcrimată!

Poezia a fost scrisa de Marian Bamboi, in 2015 si publicata in "Romania-nlacrimata", volumul "Un simplu OM"...