$$$

 Bietul prinț Leopold, fiul hemofilic al Reginei Victoria

Prințul Leopold s-a născut pe 7 aprilie 1853 la Palatul Buckingham, fiind fiul reginei Victoria, de la care copilul a moștenit hemofilia, și al prințului consort Albert. Regina a avut o naștere dificilă, cu travaliu prelungit, dar a decis să folosească cloroformul, refuzând anestezia care fusese recent descoperită de profesorul James Young Simpson, copilul fiind botezat la Palatul Buckingham pe 28 iunie 1853 de arhiepiscopul de Canterbury.

Din cauza faptului că era bolnăvicios, copilul a fost supra-protejat de regină și de anturajul regal, dar încă din primii ani ai vieții a primit o educație temeinică acasă, de la mai mulți tutori privați. În 1872, prințul a început studiile la Oxford și a absolvit universitatea în 1876 luându-și doctoratul în drept civil, iar în următorii ani a călătorit în Europa. În 1880 a făcut un turneu în Canada și Statele Unite împreună cu sora lui, Prințesa Louise, al cărei soț era guvernator general al Canadei.

Incapabil să urmeze o carieră militară din cauza bolii de care suferea, Leopold a devenit patron al artelor și al literaturii și a fost secretar neoficial al mamei sale.

Exasperat de obsesia reginei de a-l ține lângă ea, tânărul prinț a considerat căsătoria o speranță pentru a-și dobândi independența, dar, din cauza hemofiliei, a avut mari dificultăți în a-și găsi o soție. Contesa Daisy Maynard a fost considerată o posibilă mireasă, dar regina s-a împotrivit pentru că, deși era foarte frumoasă, Daisy nu avea originea pe care și-a dorea Victoria pentru fiul ei. S-a sugerat mai apoi că el o plăcea pe Alice Liddell, fiica vice-cancelarului de Oxford, iar alte candidate au fost verișoara sa, Prințesa Frederica de Hanovra, apoi prințesa Victoria de Baden și Prințesa Karoline Mathilde de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg.

După ce tânărul a fost refuzat de toate aceste prințese, mama lui Leopold a intervenit, insistând asupra faptului că urmașii unui monarh britanic ar trebui să se căsătorească cu prințese din familii protestante, astfel că a sugerat o întâlnire cu Prințesa Elena Friederike, fiica Prințului de Waldeck și Pyrmont.

Pe 27 aprilie 1882, Leoplod și Elena s-au căsătorit la Castelul Windsor și au avut o căsnicie scurtă și fericită. În 1883, Leopold a devenit tatăl unei fetițe, Alice, dar prințul avea să moară la scurt timp după nașterea următorului său copil, Charles Edward.

În februarie 1884, Leopold a mers la Cannes, în sudul Franței, la sfatul medicilor săi curanți, pentru că îl chinuiau durerile articulare, un simptom frecvent al hemofiliei, iar clima rece din Regatul Unit fusese întotdeauna dificilă pentru el, chiar soția fiind cea care l-a îndemnat să plece pentru a-și ameliora suferința.

Pe 27 martie 1884 prințul a alunecat și a căzut în timp ce se afla la Villa Nevada din Cannes, rănindu-se la genunchi și la cap. A murit în primele ore ale dimineții următoare, pe 28 martie, aparent din cauza unei hemoragii cerebrale ce fusese provocată de morfina pe care a luat-o pentru a suporta mai ușor durerile.

Regina Victoria a scris în jurnalul ei: “O altă lovitură îngrozitoare a căzut peste mine și peste noi toți astăzi. Iubitul meu Leopold, fiu strălucit și deștept, care de atâtea ori s-a vindecat de boala aceasta atât de înfricoșătoare, a fost luat de la noi! A pierde un copil drag și atât de înzestrat este prea îngrozitor!”

Gena hemofiliei este purtată pe cromozomul X și se transmite prin descendență feminină, orice fiică a unui hemofilic fiind purtătoare a bolii. Fiica lui Leopold, Alice, a moștenit de la tatăl său hemofilia și i-a transmis-o fiului ei mai mare. Rupert, care a murit la doar 20 de ani, din cauza unei hemoragii cerebrale provocate de un accident rutier.

Prințul Leopold a fost înmormântat în Capela Memorială Albert din Windsor, iar curtea britanică a declarat doliu oficial din 30 martie până pe 11 mai 1884.