$$$

 Ielele din noaptea de Sânziene

   O altă poveste despre care uitasem și pe care mi-am amintit-o uitându-mă pe profilul dumneavoastră, o știu de la străbunicul meu.

    Pe vremuri, oamenii aveau boi ce trăgeau la căruțe. Străbunicul, fiind un om destul de înstărit, mergea noaptea să cumpere de la negustori fel de fel de cereale, bumbac, materiale textile pentru a le vinde mai departe sau a face străbunica porturi populare. 

    Des îi se întâmplau lucruri ciudate, cum ar fi să audă voci, să audă cântece ce veneau parcă din cer, fete care îl strigau pe nume când trecea pe lângă lanurile de porumb. Într-un an, chiar în noaptea de Sânziene, a mers din nou să cumpere cele necesare. Știa de poveștile cu Sânziene și se temea puțin. Gândindu-se că sigur va da nas în nas cu ele, s-a gândit să își facă un fel de ascunziș din sacii pe care îi avea în căruță. Mersese ce mersese, era liniștit că nu se întâmplase încă nimic și, la un moment dat, aproape fiind de sat, dar încă în câmp, între lanurile de porumb, văzu o lumină puternică și auzi glasuri de fete venind spre căruță. Inima i se făcu cât un purice și nici suflare nu mai avea. Stătea ascuns între saci și mânuia boii să meargă mai repede. 

    Dintr-o dată, nu se mai auzi nimic. Răsuflă ușurat, când deodată, poc! Se auzi cum cineva se puse pe saci și strigă: „Dimitrie! Știu că ești aici! Haide cu noi la un joc! Dimitrie, haide, ieși de unde ești!” El stătea tăcut mâlc, nu mișca nici frâiele de la căruță. Când se auzi alta voce: „Hai, surata! Nu-i!” Dar prima fată ce vorbi continua: „Ăsta-i sac, ăsta-i sac, dar Dimitrie nu-i.” 

   De atunci, se făcu liniște, boii își văzură drumul spre casă, iar străbunicul a scăpat datorită minții sale geniale.

Sursa: Anca Șerban, Oltenia, culeasă în ianuarie 2025