$$$

 La data de 19 aprilie 1943 a avut loc revolta populației evreiești din ghetoul din Varșovia, această revoltă fiind unul din cele mai tragice momente al celui de-al Doilea Război Mondial, în care și-au pierdut viața zeci de mii de oameni. În timpul ocupației naziste la Varşovia a existat cel mai mare ghetou evreiesc din Europa, care a adăpostit în perioada 1940-1943 în jur de 450.000 de evrei, dintre care 300.000 au fost deportaţi și uciși în lagărul de exterminare de la Treblinka, iar frigul foametea și bolile au redus populația ghetoului la aproximativ la 70.000 de persoane la începutul anului 1943. Revolta din lagărul din Varșovia a început în momentul în care șeful SS-ului Heinrich Himmler, dă un ordin de demolare a ghetoului, locuitorii acestuia urmând a fi deportați cu toții în lagărul de la Treblinka. Până atunci majoritatea evreilor din ghetou s-au abținut de la o revoltă armată deoarece convingerile religioase le interziceau pornirile războinice. Când încep însă deportările masive în lagărul de exterminare, câteva sute dintre tinerii locuitori ai ghetoului decid să lupte pentru a se apăra. Tinerii ce au pornit revolta știau cât de slabe sunt șansele lor de reușită în fața naziștilor, pentru că le lipseau armele, hrana și susținerea logistica, dar reușesc să reziste atacurilor două săptămâni, iar când naziștii reușesc să distrugă refugiul revoluționarilor, aceștia se sinucid în grup. După înăbușirea revoltei au urmat represaliile împotriva tuturor evreilor din ghetou, comandantul german, generalul Jurgen Stroop a primit ordinul personal de la Hitler de a face uz de toate mijloacele de distrugere: artilerie, blindate, lansatoare de flăcări, gaz asfixiant, iar aviaţia germană să bombardeze ghetoul. La finalul operațiunii generalul Jurgen Stroop, responsabil cu înăbușirea revoltei, raporta că au fost lichidați 56.065 evrei și că foarte puțini au supraviețuit și au fost trimiși spre camerele de gazare de la lagărul Treblinka, situat la 100 kilometri nord-est de capitala Poloniei, Varșovia.