###

 Până mai ştii cărarea întoarcerii ’napoi,

întoarce şi-o sărută cu-al lacrimii şuvoi,

căci mâine ori cărarea, ori ochii nu mai sunt

şi sufletu-ţi vei duce zdrobit până-n mormânt.

Până mai ai un tată şi-o mamă lâng-un prag,

întoarce-le sărutul înlăcrimat şi drag,

căci mâine ori sărutul, ori pragul e pustiu

şi sufletu-ţi vei duce zdrobit până-n sicriu.

Până mai ai pe fraţii ce-aşteaptă-ndureraţi,

întoarce – şi-aşteptării un duh smerit să-araţi,

căci mâine ori nu-s fraţii, ori nu mai ai mijloc

şi sufletu-ţi vei duce zdrobit şi-amar în foc.

Până mai ai pe cine să-ntrebi şi să urmezi,

întoarce şi urmează-l în tot ce-auzi şi vezi,

căci mâine o să-l ’nalţe al îngerilor şir

şi sufletu-ţi vei duce zdrobit în cimitir.

Până mai ai o clipă de har la Dumnezeu,

întoarce spre iertarea păcatului tău greu,

căci mâine poate singur din uşă-I ai să pleci

şi sufletu-ţi vei duce zdrobit pe veci de veci. 

          Traian Dorz