$$$

 Bocet pentru Tatiana

Adrian Păunescu

Se-aliniază ştirile atroce,

Sub care omul bâjbâie înfrânt,

Şi, Doamne, cum peste această voce

Accepți să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate

Furtunile au rupt pe străzi copaci,

În toate casele de sănătate

Nu mai există loc, pentru săraci.

De-un timp încoace, farsa ne îngână,

În permanență stare de război,

Purtăm în palme propria țărână

Şi ne mirăm că seamănă cu noi.

Şi, Doamne, se acutizează rana

Şi te-am ruga, ai grijă, dacă vrei,

S-o ții în preajma Ta pe Tatiana,

Punând pământ de flori pe vocea ei.

Pe -aici, e o dezordine cumplită,

Mor tineri mulți şi îi petrec bătrâni,

E, poate, cea din urmă reuşită

A Mioriței scăpătând la stâni.

Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,

Furtunile au dărămat păduri

Şi merge în pământ această voce,

De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învață însăşi ploaia să murmure

Un cântec trist, dar moartea-i spune " Taci ",

Copacii rătăcesc fără pădure,

Pădurea moare fără de copaci.

(07.08.2009 )