***

 DORUL MEU 

Adrian MANIU

Dorul meu zboară spre tine, iubita,

porumbel călător spre ţările primăverii.

În cetatea asta neagră, prăfuită,

abia înfloriţi, s-au scuturat merii.

Trec zilele … ca oamenii rătăciţi pe stradă,

în umbra caselor de mult întunecate.

Aici numai la înmormântări e paradă,

iar fetele sunt urâte toate, toate!…

Nici nu mai cred – gândul de-acum

Să-ţi mai ajungă sub albastrele priviri:

aici chiar albatrosul cerului e înecat de fum

şi bântuie moartea printre trandafiri.”