$$$

 DECEBAL CATRE POPOR

GEORGE COSBUC

Viața asta-i bun pierdut

Cînd n-o trăiești cum ai fi vrut!

Și-acum ar vrea un neam călău

S-arunce jug în gîtul tău:

E rău destul că ne-am născut,

Mai vrem și-al doilea rău? 

Din zei de-am fi scoborîtori,

C-o moarte tot suntem datori!

Totuna e dac-ai murit

Flăcău ori moș îngîrbovit;

Dar nu-i totuna leu să mori

Ori cine-nlănțuit. 

Cei ce se luptă murmurînd,

De s-ar lupta și-n primul rînd,

Ei tot atît de buni ne par

Ca orișicare laș fugar!

Murmurul, azi și orșicînd,

E plînset în zadar! 

Iar a tăcea și lașii știu!

Toți morții tac! Dar cine-i viu

Să rîdă! Bunii rîd și cad!

Să rîdem, dar, viteaz răsad,

Să fie-un hohotit și-un chiu

Din ceruri pînă-n iad! 

De-ar curge sîngele pîrîu,

Nebiruit e brațul tău

Cînd morții-n față nu tresari!

Și însuți ție-un zeu îți par

Cînd rîzi de ce se tem mai rău

Dușmanii tăi cei tari. 

Ei sunt romani! Și ce mai sunt?

Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfînt,

Zamolxe, c-un întreg popor

De zei, i-am întreba: ce vor?

Și nu le-am da nici lor pămînt,

Căci ei au cerul lor! 

Și-acum, bărbați, un fier și-un scut!

E rău destul că ne-am născut:

Dar cui i-e frică de război

E liber de-a pleca-napoi,

Iar cine-i vînzător vîndut

Să iasă dintre noi! 

Eu nu mai am nimic de spus!

Voi brațele jurînd le-ați pus

Pe scut! Puterea este-n voi

Și-n zei! Dar vă gîndiți, eroi,

Că zeii sunt departe, sus,

Dușmanii lîngă noi!