Un document rar, păstrat la Ploieşti din anii de şcoală ai lui I.L. Caragiale, catalogul din ultimul an de gimnaziu, arată că şcolarul Caragiale era unul mediocru, cu absenţe, note destul de mici la română şi la purtare, clasat al cincilea din cei opt elevi ai clasei. Marele Caragiale este încă un exemplu clasic, ca multe altele din literatura română, de genialitate şi talent înnăscute, „paşaportul său pentru nemurire“ neavând nimic de a face cu rezultatele şcolare, pe care realitatea „matriculului“ le arată ca unele mediocre. De altfel, Caragiale s-a considerat întotdeauna un „autodidact“ şi obişnuia să glumească spunând că „are doar patru clase“.
Din acest an şcolar, al patrulea de gimnaziu (1866-1867) se păstrează, la Muzeul “Ion Luca Caragiale” din Ploieşti, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, catalogul clasei în care apare elevul „Caragiale Ioan“. Caragiale termină acest an cu 12 absenţe, motivate, şi media 7, ceea ce îl clasează pe locul al cincilea din cei opt elevi ai clasei.
Aşa cum se observă din catalog, Caragiale a studiat latina şi limba română, caligrafia, matematica, fizica şi ştiinţele naturii, istoria şi geografia, limba franceză şi desenul. Structura catalogului arată că notarea se făcea, la fiecare materie, pe mai multe puncte: absenţe, aplicaţiunea, lucrarea în scris, studiul şi purtarea. Notarea se făcea pe fiecare lună a anului şcolar, din septembrie până în iunie.
Surprizător pentru marele mânuitor de cuvinte meşteşugite şi rigurosul păzitor al regulilor gramaticii de mai târziu, Caragiale are, în acest an şcolar, note mici la limba română, chiar şi 4 la „lucrarea în scris“ şi 6-7 la „studiu“. Notarea de la această materie este dublată de note de 6 şi 7 la „purtare“. În schimb, la matematică, are frecvent 9 şi 10, atât la scris cât şi la purtarea la oră. De asemenea, la istorie şi geografie are note de 7 şi 8, la fizică 6,7 sau 8, la franceză note între 5 şi 9, iar la caligrafie 7 şi 8. După acest an şcolar, Caragiale urmează o clasa a V-a, de liceu, în particular, la Bucureşti, aşa cum spun biografii săi, şi încă două clase absolvite la Conservatorul dramatic din Capitală, avându-l ca profesor pe unchiul său, Costache Caragialli.
Povestea găsirii catalogului este una la fel de originală şi de savuroasă. Mircea Gociman, cel care l-a găsit, un ploieştean care a fost bun prieten al lui Nichita Stănescu, relatează episodul într-un blog dedicat amintirilor despre oraş şi personalităţile acestora. Povestea vine în contextul bombardamentelor din 1944 asupra Ploieştiului, care au distrus şi două treimi din Liceul “Sfinţii Petru şi Pavel”. „În fundul clasei în care învăţam, erau amplasate nişte dulapuri imense în care elevii mai mari înghesuiseră cum au putut cele câteva cataloage rămase în stare acceptabilă, după distrugerea arhivei liceului, peste care picase o bombă, ceva mai mică însă. Cu imaginaţia noastră bogată, specifică vârstei de 13 ani găsisem o întrebuinţare vechilor cataloage, care datorită scoarţelor lor solide deveniseră obiecte de joacă cu care ne băteam în pauze, când organizam adevărate meciuri de lupte cu cataloage“, povesteşte Mircea Gociman. În timpul unui astfel de „meci“, un catalog folosit ca „armă“ de către Gociman se deschide la o pagină pe care este scris numele lui Caragiale. „Am îngheţat, la fel şi colegii de lângă mine, realizând că ne aflăm în faţa unui eveniment deosebit. Primele cuvinte murmurate de cineva au fost … să-l ducem la cancelarie … cine ? … tu l-ai găsit tu să-l duci … Pe vremea aceea intrarea unui elev, mai ales din cursul inferior, în cancelarie, era aproape un sacrilegiu, aşa că după ce mi am aranjat puţin ţinuta, am luat catalogul în mână şi escortat de câţiva colegi mai curajoşi am plecat la cancelarie. (...) Mi-am luat inima în dinţi şi de frică că nu o să pot vorbi am strigat aproape «Am găsit catalogul lui CARAGIALE», ceea ce a făcut ca toţi profesorii din sală să se îndrepte către mine, aşa că am prins curaj şi în liniştea generală am deschis repede catalogul la pagina cu pricina şi am încercat să plec. După momentul de uluire generală, profesorul care mă ţinea de mână ca să nu plec, a început să strige la mine, m-a apostrofat pentru faptul că am îndrăznit să umblu prin arhiva cu cataloage. A intervenit atunci profesorul de franceză George Iancu Ghidu, care cu calmul şi prestanţa dânsului le-a făcut morală colegilor lui ce se repeziseră la mine … cum puteţi certa un copil care a făcut o astfel de descoperire senzaţională, pentru că a găsit acest catalog trebuie să-l iertăm de orice păcate“, mai scrie Mircea Gociman. „În scurtele momente în care am avut răgaz să privesc prin acel catalog, pot să vă spun că elevul Ion Luca Caragiale avea note modeste, dar pe vremea când marele geniu făcea şcoala notaţia era mult mai severă şi nici acesta nu se prea omora cu cartea“, este concluzia „descoperitorului“.
Consevator Muzeul “Ion Luca Caragiale”, Ploiești,
ing. Monica-Violeta BOSTAN
Sursa Ion Luca Caragiale Muzeul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu