***

 Fabula Doamnei Mulă 

Sandu Catinean 

               

                 Doamna Mulă la cultură

                 A plecat cu coifu-n gură)

Prin instituţii mai ales

Există-o specie ciudată

Nu e nici iapă, nici catârcă

Dar este veşnic candidată

Cochetă, bine-ntreţinută

Se crede os de Dumnezeu

Ea ştie tot, vorbeşte multe

De juri că-i iapa vre-unui „zeu”

Aceasta este Doamna Mulă

Şi-n spate mulţi măgari o ţin

Chiar şi-armăsarii de prăsilă

O saltă-n slăvi câte puţin

Ea nu-i o specie de rasă

De fapt, nu ştii prea bine ce-i 

În schimb, îţi face-atâta silă

De mut rămâi în faţa ei

Se-nfinge-n orice porcărie

Şi-ar face-orice ca să parvină

De-atâta zel printre-armăsari

Mulţi ar jura că e divină

Măgarii o privesc tăcuţi

Şi-s încântaţi de cunoştinţă

Ce-o fi cu ea, sau ce hram e

Nu pot avea atâta ştiinţă

Aceste mule nu-s orice

Că-s un hibrid de măgăriţe

Cu-atâţia armăsari sus puşi

Nu se vor iepe, ci... zeiţe