luni, 3 februarie 2025

***

 Eu m-am născut în secolul trecut

Și cred c-am fost o mare norocoasă.

O altă generație de lume am văzut

Mai simplă,mai săracă,dar frumoasă.

Eu am venit pe lume-n acel veac,

Când omul era om și vorba vorbă.

Azi amabilitatea poate fi un fleac,

Căci banu-i la putere și la modă.

Eu m-am născut în acea vreme-n care,

Țăranii erau cei mai gospodari.

Dar unii azi probabil că uitară,

Că-n case mici, s-au născut oameni mari.

În secolul trecut m-am întâlnit

Cu oameni care-și scoteau pălăria.

Dar din păcate azi e deficit

Respectul, politețea, omenia...

Sufletul meu și-acum mai hoinărește

Pe ulițele satului natal.

O văd pe mama tânără, muncește

Și eu cu ea alături,undeva pe deal.

De greutăți în prezent nu mi-e frică.

Neajunsurile de-atunci m-au călit.

De-aveai la cină un boț de mămăligă,

Nu te plângeai, ci erai mulțumit.

Eu m-am născut demult,tare demult.

Probabil de aceea-s,,demodată".

Pun preț pe modestie cel mai mult

Și pe-acel om cu inima curată.

✍️Natalia Mazilu-Miron

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

_$_$$_

 Mi-au trebuit șaptezeci de ani pentru a înțelege cu adevărat: cea mai mare durere nu este o casă goală. Adevărata durere este să trăiești p...