***

 MEMORIE CULTURALĂ   

 Otilia Cazimir s-a născut in data de 12 Februarie 1894 in loc.Cotu Vameș, Neamț, si fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple.

Iubirea dintre Otilia Cazimir și George Topârceanu

Otilia Cazimir şi George Topîrceanu au trăit o poveste frumoasă, dar scurtă de dragoste, despre care nu se ştiu prea multe. Şi-au consumat iubirea în zeci de scrisori însă, după moartea poetului, cele mai multe dintre scrisori au dispărut....

După ce iubirea lor a devenit publică şi nu s-au mai ferit de ochii curioşilor, s-au mutat împreună la Iaşi, într-o casă care aparţinea familiei lui Demostene Botez. Acolo şi-a dat şi ultima suflare George Topîrceanu, răpus de cancer hepatic la 51 de ani. (n.1886- d.1937)

Otilia Cazimir a mai trăit 30 de ani după moartea lui Topîrceanu, ani în care şi-a continuat cu succes cariera literară, dar păstrând doliul după cel care a însemnat pentru ea singura şi cea mai frumoasă iubire.

S-a mutat într-un colţ al Iaşului (care a devenit mai târziu strada Otilia Cazimir) unde şi-a dorit să păstreze vii amintirile care au legat-o de literatură, dar şi de iubire, păstrându-l în suflet pe George Topîrceanu, cel care i-a fost prieten, iubit şi muză pentru multe poezii de dragoste...

Sursa : Google

" Otilia, închide fereastra,liliacul nu mă lasă să mor!..." 7 mai 1937

George Topârceanu, care şi-a trăit ultimii ani din viaţă, la Iaşi, într-o căsuţă modestă, cu o singură cameră si având-o pe Otilia Cazimir la căpătâiul patului în ultimele clipe ale vieţii, el îi spunea: „Închide Otilia fereastra că mirosul liliacului nu mă lasă să mor“.

Otilia Cazimir -o ultimă confesiune:

“De ziua lui, în fiecare martie își cumpăra și-i plăcea să primească zambile, flori vigu­roase și delicate în același timp, cu parfum violent și suav. «Îmi sea­mă­nă», zâmbea… I-am trimis și anul acesta, ca și anul trecut, ca în toți anii, cea mai frumoasă zambilă pe care mi-a dăruit-o primăvara. Iar în luna mai, când s-au împlinit anii de când a plecat dintre noi, i-am descărcat pe mor­mânt, ca în fiecare an, tot liliacul grădinii mele.”