***

 Paul Reuter, un vizionar al afacerilor cu informații. De la porumbeii călători la telegraf

Paul Julius Freiherr von Reuter s-a născut pe 21 iulie 1816 la Kassel, în Germania. Tatăl lui, Samuel Levi Josaphat, era rabin, iar mama, Betty Sanders, era foarte credincioasă.

Tânărul s-a mutat la Londra în octombrie 1845 și o lună mai târziu s-a convertit la creștinism într-o ceremonie care a avut loc la capela luterană St. George. Cu această ocazie și-a schimbat numele în Paul Julius Reuter și după o săptămână, în aceeași capelă, s-a căsătorit cu Ida Maria Elizabeth Clementine Magnus, fiica unui bancher german cu care va avea patru copii, trei băieți și o fată.

Socrul său a înființat o editură în 1848, iar tânărul Paul i-a devenit partener. Mai târziu în acel an a plecat la Paris și a lucrat pentru agenția de știri deținută de Charles-Louis Havas, Agenția Havas, viitoarea France Presse.

Pe măsură ce serviciile de telegrafie evoluau, Reuter și-a fondat propria agenție de știri în Aachen, transferând mesaje între Bruxelles și Aachen cu ajutorul porumbeilor călători. Mai târziu a reușit, tot cu porumbeii voiajori, să transmită știri între Berlin și Paris mai repede decât dacă ar fi folosit trenul de poștă. În cele din urmă, porumbeii au fost înlocuiți printr-o legătură directă de telegraf.

Pentru că în acea perioadă se construia o linie de telegraf între Marea Britanie și Europa, Reuter s-a mutat la Londra, închiriind un birou în apropierea Bursei. În 1863 a finanțat, din banii lui, o linie telegrafică la Crookhaven, cel mai îndepărtat punct aflat în sud-vestul Irlandei.

În 1872, Nasir al-Din Shah, șahul Iranului, a semnat un acord controversat cu Paul Reuter, oferindu-i o concesiune pentru toate căile ferate, canalele, majoritatea minelor, toate pădurile și toate industriile viitoare ale Iranului. George Curzon a numit-o “cea mai completă și extraordinară predare a resurselor industriale ale unui regat în mâini străine”. Concesiunea Reuter a fost însă imediat denunțată de oficialii guvernamentali din Persia și a fost anulată sub presiune publică.

Pe 17 martie 1857, Reuter a devenit cetățean britanic și mai târziu ducele de Saxe-Coburg și Gotha i-a acordat titlul nobiliar de baron. În anii 1870, și-a extins afacerea în Orientul Îndepărtat și apoi în America de Sud, profitând de dezvoltarea tehnologică a telegrafului, dar în 1878 s-a retras din funcția de director general al agenției, fiind succedat de fiul său cel mai mare, Herbert de Reuter, care avea 26 de ani.

Reuter a murit în 1899 la Villa Reuter, reședința sa din Nisa, și a fost înmormântat în cimitirul West Norwood din sudul Londrei. Herbert a fost director general al agenției înființată de tatăl său până în 1915, când s-a sinucis, împușcându-se mortal la doar câteva zile după moartea soției sale. Compania a fost vândută de ceilalți moștenitori în 1916 către Roderick Jones și Mark Napier, apoi a devenit proprietatea asociației de presă PA Media. Astăzi agenția de știri deține o arhivă de peste 13 milioane de fotografii și mii de ore de filmare ale celor mai importante evenimente ale istoriei moderne și conte mporane.