***

 Unde-s ochelarii ? 

       

de Otilia Cazimir 

Bunicuţa-i supărată,

că de-un ceas întreg tot cată:

cată-ncolo, cată-ncoace,

ochelarii nu-s şi pace!

  I-a cătat pe sub saltele,

  și-n papuci, şi-n ciuboţele,

   pe sub perne, pe sub oale,

    pân’ n-a mai putut de şale!

A mai stat, a mai oftat,

iar s-a pus pe căutat!

Stă şi-aprinde-o lumânare:

unde să-i mai cate, oare?

      Nu-s în raft, nu-s în cutie,

      poate-or fi-n bucătărie…

      răscolește pe subt scară

      și pe poliţă-n cămară,

În cuptor, pe sobă sus,

ochelarii nu-s şi nu-s!

Să nu fie cu bănat,

Cine, oare, i-a furat?

       Când să-i cate şi prin tindă,

       dă cu ochii de oglindă,

       și ce vede, ce nu vede,

       parcă nici nu-i vine a crede:

Ochelarii, poznă mare!

Îi stăteau pe nas călare…

îi cătase-n cui, sub pat,

dar pe nas nu i-a cătat

 Şi de nu-i vedea-n og lindă,

  i-ar căta şi-acum prin tindă!