***

 Delicata Pauline Viardot și scriitorul Ivan Turgheniev. 

Iubirea l-a făcut pe romancierul rus să trăiască în familia sopranei, alături de soțul și cei patru copii ai acesteia

Ivan Turgheniev s-a născut în orașul Oriol din Rusia pe 28 octombrie 1818, fiind fiul lui Serghei Nikolaievici Turgheniev, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, și al Varvararei Petrovna Lutovinova. A decedat pe 3 septembrie 1883... Tatăl său moare când copilul de-abia împlinise vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei, o femeie foarte severă, care îi bătea frecvent.

Tânărul studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și apoi la Universitatea din Petersburg. La 19 ani face o călătorie în Germania, dar în timp ce se află pe vapor izbucnește un incendiu și zvonurile că s-ar fi comportat ca un laș în acel context s-au răspândit în toată Rusia. Această întâmplare l-a marcat profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”.

În perioada 1843 – 1845 a lucrat la Ministerul de Interne, începe să scrie și după succesul a doua poeme se dedică literaturii și călătoriilor.

Scriitorul o cunoaște pe cântăreața de operă Paulina Garcia Viardot și va rămâne alături de ea și de soțul acesteia pentru tot restul vieții. Cei trei călătoresc împreună în Franța între anii 1845 – 1846 și 1847 – 1850. Deși în tinerețe a mai avut o relație cu o servitoare care slujea în casa familiei, în urma acestei legături rezultând o fiică nelegitimă, Paulinette, frumoasa Paulina Viardot va rămâne marea dragoste a lui Turgheniev.

Soprana Michelle Ferdinande Pauline García Sitches se născuse la Paris, tatăl ei fiind profesor de canto, compozitor și impresar. În copilărie a călătorit cu familia la Londra și New York, iar până la vârsta de șase ani vorbea fluent spaniola, franceza, engleza și italiana. Mai târziu ea a cântat arii rusești atât de bine încât a fost considerată vorbitoare nativă de rusă.

După moartea tatălui în 1832, mama ei, soprana Joaquina Sitchez, i-a dat lecții de canto și a forțat-o să-și concentreze atenția asupra vocii, deși fata voia să devină pianistă profesionistă și luase lecții cu tânărul Franz Liszt.

În 1837, Pauline García, în vârstă de doar 16 ani, a susținut primul concert la Bruxelles, iar în 1839 și-a făcut debutul în operă jucând rolul Desdemonei în Otello, la Londra.

La vârsta de 17 ani, a fost curtată de Alfred de Musset, care a cerut-o în căsătorie, dar tânăra a refuzat. Louis Viardot, scriitor și director al companiei Théâtre Italien, un bărbat cu douăzeci și unu de ani mai mare decât Pauline, bine situat financiar, avea să-i fie soț tinerei soprane. Căsătoria lor a avut loc pe 18 aprilie 1840. Cuplul a avut patru copii – băiatul, Paul, a devenit violonist de concert, una dintre fiice, Louise Héritte-Viardot, a devenit compozitoare și scriitoare, iar celelalte două fiice au fost și ele cântărețe de operă.

În 1843 s-a produs întâlnirea dintre frumoasa și delicata soprană și romancierul Ivan Turgeniev care s-a îndrăgostit de ea după ce a auzit-o în Bărbierul din Sevilla, în timpul unui turneu în Rusia.

În 1845, el a părăsit Rusia pentru a o urmări pe Pauline, următorii 20 de ani fiind o continuă călătorie între Rusia și Franța sau Germania și în cele din urmă s-a instalat cu familia Viardot, s-a purtat cu cei patru copii ai cuplului ca și cum ar fi fost ai săi și a adorat-o pe Pauline până când a murit.

Relația lor este însă un mister. Și alți bărbați celebri au curtat-o, printre ei fiind compozitorii Charles Gounod și Hector Berlioz. Tânăra a fost bună prietenă cu George Sand și cu iubitul acesteia, Frédéric Chopin. De altfel, la înmormântarea pianistului, pe 30 octombrie 1849, Pauline a fost mezzo-soprana care a interpretat Requiemul lui Mozart în Église de la Madeleine din Paris, fără să știe nimeni dintre cei prezenți că ea se afla în spatele cortinei negre.

În 1863, Pauline Viardot s-a retras de pe scenă. Ea și familia sa au părăsit Franța din cauza opoziției publice a soțului ei față de împăratul Napoleon al III-lea și s-au stabilit la Baden-Baden, în Germania.

După căderea lui Napoleon al III-lea, Pauline și soțul ei au revenit în Franța însoțiți de Ivan Turgheniev. Ea a predat la Conservatorul din Paris și, până la moartea soțului ei, în 1883, a prezidat un salon de muzică pe Bulevardul Saint-Germain.

În 1852 Turgheniev devenise celebru în Rusia cu ciclul de proze scurte Povestirile unui vânător, dar opiniile lui i-au adus o lună de detenție în Sankt Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu.

În următorii zece ani scrie o parte din cele mai bune povestiri, nuvele și romane ale sale, Rudin, în 1856, Un cuib de nobili, în 1859, În ajun, în 1860 și Părinți și copii, în 1862. Reacția ostilă stârnită de romanul „Părinți și copii” va contribui la decizia scriitorului de a părăsi definitiv Rusia și de a se stabili în Germania. În 1871 se mută la Paris, urmându-i pe soții Viardot și va locui în Franța până la sfârșitul vieții sale.

Pe data de 3 septembrie 1883, Turgheniev moare la Bougival, în apropiere de Paris, în Villa Viardot pe care i-o făcuse cadou adoratei sale Pauline în 1874, dar trupul său a fost transportat în Rusia, fiind înmormântat în Cimitirul Volcov din Sankt Petersburg.

Pauline Viardot a murit în 1910, la vârsta de 88 de ani și a fost înmormântată în Cimitirul Mo ntmartre din Paris.