***

 Din tăcere...

Știu să tac și niciodată n-am vorbit în plus și mult 

Și n-am chinuit cuvântul în enunțuri când l-am pus. 

Din tăcere am cules mierea dulce cum se spune 

Și n-am căutat dispută, nici discordie în lume. 

Știu să tac ca să-mi adun în tăcere vorba bună,

Chiar puțină înțelepciune din tăcere se adună!

Am lăsat pe cei ce vorba știu s-o poarte cu folos, 

Mi-am păstrat tăcerea-n taină ca să mângâie duios. 

Am tăcut de câte ori alte vorbe m-au rănit, 

 În tăcere m-am retras și tăcând am suferit

Nu-l mai judecați adesea, pe cel care n-a răspuns 

Când tăcerea e răspunsul cu înțelepciune, pus!

Știu să tac ca să dau aripi, vorbelor din gândul meu, 

În tăcere și-n credință lângă mine-i Dumnezeu!

În tăcere îmi fac punte între suflet și cuvânt,

Știu să tac, tăcerea este, chiar de aur, pe Pământ!

 

~Aurica Crudu Lalu ~