$$$

 POVEȘTI DE IUBIRE:

DOMINIQUE STRAUSS-KAHN ȘI ANNE SINCLAIR

Dominique Strauss-Kahn și Anne Sinclair s-au cunoscut în 1988, cînd ea l-a avut ca invitat la emisiunea tv pe care o modera. DSK era o stea în ascensiune a Partidului socialist, șeful comisiei de finanțe din Senat. Dintre cei doi nu el, ci ea, Anne Sinclair, era vedeta, cea mai populară apariție tv în Franța. Au urmat întîlniri clandestine prin camere de hotel, bilețele de amor, o adevărată idilă romantică. Ea 40 de ani, el 39. Amîndoi erau foarte căsătoriți (DSK de doua ori). A fost un coupe-de-foudre, să-i înțelegem. Au divorțat și la 26 noiembrie 1991 s-au căsătorit. El ajunsese între timp ministru al industriei și comerțului în guvernul condus de Lionel Jospin. Așa începe un basm cu zâne. Cuplul lor va cunoaște strălucirea, va fi cel mai invidiat, sărbătorit, anturat din lumea bună pariziană. A dominat peisajul politico-mediatic francez.

Anne Sinclair s-a născut la 15 iulie la New York într-o familie evreiască franco-americană ca Anne Elise-Schwartz. Părinții ei au emigrat din Franța în SUA la NY de teama prigoanei naziste. Paul Rosenberg, bunicul matern, era unul dintre cei mai bogați negustori de artă din lume. Colecția sa a fost confiscată de naziști. Operele din colecția Rosenberg s-au găsit dupa război parțial. Familia revine în Franța în 1949 și-și schimbă numele în Sinclair. Face studii de știinte politice și jurnalism și apoi o carieră la diverse publicații, și televiziune. Se mărită cu Ivan Levai, jurnalist, cu care are doi copii. DSK s-a născut la Paris, într-o familie de evrei, în suburbia Neuille-sur Seine, un an mai târziu – 1949. A copilărit în Maroc și Monaco când trece cu familia pe continentul european după un cutremur devastator la Marakesh în 1960. Face studii economice și intră în politică alături de Partidul socialist…

În 1997 telespectatorii o urmăresc pentru ultima dată pe Anne Sinclair. Se retrage de la TF1 (deși era încă cel mai popular star de televiziune din Franța) pentru a se dedica în exclusivitate carierei soțului ei. Era un semn de iubire și sacrificiu, iar pentru DSK un sprijin neprețuit. Era perfect relaționată, cunoștea toată lumea care conta, era celebră. Avea influență și dincolo de politic. Renunță la parcursul ei extraordinar pentru ca soțul ei să reușească. Ambițiile lui erau mari – DSK își dorea președinția Frantei. Asta a văzut în el Anne Sinclair, armăsarul ciștigător de la Longchamps. Totul mergea OK, cum se spune peste Atlantic – cei doi excercită o mare influență, sunt urmăriți cu interes de mass-media. Fac prima pagina, apar la știri, sunt menționați la evenimente mondene. Anne Sinclair nu ratează nicio operatie de șarm în favoarea lui.

Inevitabil vin și necazurile. Când Dumnezeu îți dă prea multe daruri vrea să ia ceva înapoi de la tine. Apar scandalurile. În 1997 DSK e silit să demisioneze de la ministerul de finanțe după o afacere cu facturi false. În apărarea lui, Anne Sinclair spune „Strângi din dinți ți din pumni, apoi îi folosești!”. Este imaginea unei femei determinată să se bată pentru el cu toate mijloacele. Este periculoasă datorită influenței reale pe care o are, mai ales a experienței ei din mass-media. Agenda ei cuprinde toate numerele de telefon utile. Nu prea o refuză nimeni. DSK scapă de tracasările Justiției și în 2oo2 este reales deputat, dată la care își reia ascensiunea politică. Le merge bine. Înteprinderea AS & DSK funcționează zeiss. Fac iar planuri de ascensiune. Ambițiile nu i-au părăsit de fapt niciodată. Ea cumpără – pentru rațiuni de prestigiu- un palat la Marakesh( plăteste 5 milioane euro). DSK avea nenumărate amintiri legate de acest oraș marocan. Aici se retrage întreaga familie (ei doi plus șase copiii, el avea 4 din precedentele căsătorii) în zilele de răgaz. Ascensiunea lui continuă, nimic nu pare s-o oprească, deși își face destui dușmani. Diverse zvonuri încep să circule mai ales în legatură cu aventurile lui cu femei. DSK duce o viață dublă – una privată și alta pentru ochii publicului.

În 2007 (28 septembrie) este numit director al Fondului Monetar Internațional. Drumul spre Elysee este deschis. Jobul de la Washington în fruntea unei organizații atât de puternice nu a fost de bun augur. Începe să i se arate nenorocul. Puterea i-a dat amețeli mari, caracterul lui ascuns iese la suprafață, nu-și mai reține pulsiunile erotice. Da, puterea și sexul se însoțesc. În 2008 la un an dupa numirea sa, izbucnește scandalul. Este acuzat că a abuzat-o și a întretinut relații de natură sexuală cu Piroska Nagy, pe care apoi a favorizat-o în carieră. Era economistă în Boardul FMI. DSK trebuie să își ceară scuze public, inclusiv soției sale pentru a opri scandalul. Dar necazurile lui abia începeau.

Simbată 14 mai 2011 cade bomba care îl vca distruge. Agentiile de presă anunță că Dominique Strauss-Kahn, unul dintre cei mai puternici și vizibili oameni din lume, a fost arestat pe aeroportul Kennedy din New York. Se întorcea în Europa – la Berlin să se întâlnească cu Angela Merkel, la Bruxelles pentru o conferință economică, și apoi - miza reală a calatoriei - ajungea la Paris, unde urma să-și depună candidatura în cadrul PS pentru alegerile prezidențiale din 2012. Era marelele favorit, era văzut ca viitorul președinte al Franței. Acuzațiile care i s-au adus la NY sunt sechestru de persoană, agresiune, tentativă de viol. Imaginile umilitoare cu DSK încătușat, flancat de polițiști ca un homeless, fac înconjurul planetei.

Situația neverosimilă confirmă totuși zvonurile care circulau despre DSK despre hărțuiri, agresiuni, abuzuri sexuale. În Hotelul Sofitel din Times Square, Manhattan, noaptea, în apartamentul 2806 inchiriat de DSK, ar fi încercat s-o violeze pe camerista Naftisatou Diallo care a alertat personalul și apoi poliția. Victima este o emigrantă din Guineea/Africa. Pentru Anne Sinclair - care vede știrile la Paris – este un coșmar. A doua zi zboară la NY să îi ofere sprijin, așa cum declară presei care o asaltează. Ea este cea care plătește tot, angajeaza cei mai scumpi avocați, închiriază o casă (30.000 euoro pe lună) etc. La 19 mai DSK se prezintă în fața judecătorului. Se declară nevinovat și cere să fie eliberat pentru a fi judecat în stare de libertate. E pedepsit cu arest, spre mirarea tuturor. Stă în celula unei închisori de lângă NY 4 zile, până să fie eliberat pe cauțiune, 2 760.000 dolari. În cele din urmă procurorii retrag acuzațiile împotriva lui DSK când se descoperă ca Naftisatou Diallo mințea și mințise (ca în cazul emigrării sale în SUA). A oferit mai multe versiuni asupra celor 7 minute petrecute în aceeași cameră de hotel cu DSK. De ce ar fi spus adevărul acum? Declarațiile sunt minate de contradicții si nu exista alti martori. Judecătorul – la cererea procurorului chiar – închide cazul și îl eliberează. Procesul civil nu are loc, părțile ajung la un acord financiar. Camerista și-a încasat dolarii, (cifra nu se cunoaște) pentru a-si retrage pretențiile. DSK însoțit cu Anne Sinclair – care îl susține în continuare- se îndreaptă cu primul avion spre Paris pentru a înfrunta opinia publică de acasă. DSK nu era un candidat oarecare, era cel mai bine plasat în sondaje. Soții DSK erau foarte aproape de Elysee.

Întrebarea care se punea era dacă electoratul și mai ales militanții PS mai erau de partea lui după imensul și sulfurosul scandal de la hotel Sofitel din Manhatan. Au circulat mutiple speculații, zvonuri, scenarii. Mulți s-au întrebat dacă nu fusese arestat la un pont oferit de cineva interesat de la Paris, fie din PS, fie de la dreapta. Dacă nu cumva în spatele afacerii se afla FBI care nu-l vedea cu ochi buni pe DSK în fruntea FMI, om de stânga, în perspectiva unui nou mandat de director FMI. Pare plauzibil să i-o fi trimis pe Naftisatou Diallo în camera cu misiunea de a-l compromite. Alt factor – cazul a fost supra-mediatizat. Televiziunile – prevenite – sunt prezente în fiecare minut al arestării sale și punerii sale sub acuzație. Ele au acces în sala de judecata – lucru interzis înSUA. Nu seamănă cu o înscenare povestea asta? Întâmplarea pare pentru mulți greu de crezut. Patimile dezlănțuite vin și din faptul că se regasesc aici multe din conflictele lumii moderne – albi vs negri, femei vs bărbați, bogați vs săraci. Prea puțini au crezut versiunea oficială despre arestarea lui DSK, acuzațiile care i s-au adus și depunerea lui într-o închisoare newyorkeza. Nici azi – in 2020 – lucrurile sunt departe de a fi lămurite. Mă îndoiesc că vor fi lămurite vreodată. Prea multe aparențe, prea puțin adevăr. Nimeni nu este interesat să spună povestea până la capăt.

În Franța pe DSK îl așteptau alte acuzații – cel cu privire la rețeaua de prostituate de la hotelul Carlton din Lille. Eroul nostru era un client fidel al ei. Între două avioane, două escale, două conferințe, două summituri și întâlniri cu șefi de state, dădea o raită la Lille pentru a-și potoli instinctele erotice. Dădea frîu liber pornirilor lui joase. Era partea întunecată a personajului DSK. Una era cea a președintelui FMI, care se întâlnea cu Obama, Merkel, etc. Cealaltă aparținea cinicului, promiscuului, seducătorului DSK care prefera periferia societății, interlopii, unei lumi subterane populată de gangsgeri și proxeneți. Femei de joasă condiție, prostituate, întâlniri pasagere cu oricine, oricând și oricât. DSK era un prădător nesățios, un obsedat sexual care nu își putea înfrâna pornirile. Asta îi aduce căderea. La un pas de președinția Franței se prăbușește pradă neputinței lui de a se abține. Credea că își poate permite orice, că totul i se cuvine, că nu va fi descoperit și nu va plăti vreodată pentru escapadele lui. Puterea uriașă pe care o dobândise îl face să creadă că e un zeu printre muritori. E doar un hedonist și un juisor.

Dubla lui personalitate se vede bine în scandalul de la Hotelul Carlton /Lille care îl are ca protagonist. Este vorba tot despre sex. Povestea cade cât se poate de prost având în vedere dezbaterea în care era implicat pentru candidatura la prezidențiale. Sondajele îl arată câștigător detașat. În cazul de la NY opinia publică franceză – mai ales cea de sensibilitate anti-americană – a fost de partea lui. De data asta își pierde simpatizanții. Scandalul de presă e imens. În fiecare zi DSK e pe prima pagină a cotidianelor. Pare că Franța nu mai este interesată de alte subiecte. Săptămânalele îi dedică punctual coperțile. Procesul (unde apare alături de alți 8 inculpați) dezvăluie o lume tenebroasă, vulgară, și dezvăluie publicului avid de indiscreții și amănunte scabroase practicile lui sexuale. Martori, interceptări telefonice, note de filaj, documente ale Poliției. Imaginea lui se prăbușește. Este down! Dușmanii lui jubilează, prietenii îl părăsesc. Renunță să mai candideze. E sfârșitul. Anne Sinclair atât de devotată îl repudiază. Era prea mult pentru ea! Cei doi se separă în iunie 2012. El părăsește luxosul lor (ei) apartament unde locuiau de atâta vreme. Oricum nu mai prezintă interes pentru ea odată ce cariera lui e terminată. Ei îi place să parieze pe câștigători. Nu ar apărea la braț cu un ratat. Ca să nu mai vorbim de reputație!

Povestea lor de de amor a durat din 1988 pâna în 2012 – 24 de ani. Cât au ținut speranțele legate de Elysee – obsesia lor comună. Un an mai tirziu, 2013, se pronunță divorțul.