$$$

 Pe masa de lemn din bucătăria de vară, bunica așază ultimul castron cu supă fierbinte. Aburul se ridică leneș spre tavanul înnegrit de fumul anilor, în timp ce familia începe să se adune. Din oraș au venit toți azi - trei copii cu nevestele și soții lor, șase nepoți cu telefoanele lor mereu în mână.

"Hai la masă, că se răcește!", strigă bunica, și încet-încet, scaunele vechi de lemn încep să scârțâie sub greutatea celor care se așază. Telefonele sunt puse cu fața în jos pe colțul mesei - un compromis tacit între generații. Doar cel mai mic dintre nepoți mai încearcă să facă poze pentru Instagram mâncării, dar mama lui îl privește scurt, și telefonul dispare și el.

Supa de găină cu tăiței de casă plutește în castroane adânci de ceramică. "Asta-i găina care se plimba ieri prin curte?", întreabă Andrei, nepotul de doisprezece ani care vine doar în weekend-uri. Bunicul zâmbește și continuă să-și soarbă supa. Unele întrebări e mai bine să rămână fără răspuns.

În mijlocul mesei, o oală mare de sarmale își așteaptă rândul. Lângă ea, mămăliga aburindă stă ca un soare galben pe un platou emailat. Mirosul de cimbru și mărar din grădină se împletește cu aromele copilăriei - aceleași care i-au adus întotdeauna înapoi acasă, indiferent cât de departe au plecat.

"Mai pune-ți", îndeamnă bunica, umplând din nou farfuriile pe jumătate goale. "La oraș nu mâncați cum trebuie." Nimeni nu-i spune că acasă comandă prin aplicații sau că mănâncă salate cu quinoa și avocado. Aici, la masa ei, timpul își încetinește cursul, și mâncarea are gustul dragostei gătite la foc domol.

Conversația curge încet, întreruptă doar de clinchetul tacâmurilor și râsetele copiilor. Orașul și grijile lui par departe. Telefonele rămân tăcute - aici oricum semnalul e capricios, ascunzându-se printre dealurile care înconjoară satul.

"Mai stați?", întreabă bunica când vede primele semne că masa se apropie de sfârșit. Știe răspunsul - drumul spre oraș e lung, și lunea începe devreme. Dar în vocea ei e speranța că poate de data asta vor rămâne puțin mai mult.

Când pleacă, mașinile lor moderne ridică praful drumului de țară. În urma lor, bunica strânge în tăcere farfuriile în care au încăput mai multe povești decât mâncare. Pe masa goală, câteva firimituri de mămăligă desenează harta unei duminici perfecte - una în care familia încă știe drumul spre casă, chiar și când GPS-ul își pierde semnalul.