***

 Oare cum am ajuns mari fără reguli stricte de parenting...?

Privind înapoi, copilăria noastră pare să fi fost o aventură fără sfârșit, un timp în care regulile stricte de parenting nu erau chiar atât de prezente.

 Ne-am jucat afară până la apus, am căzut, ne-am julit genunchii și ne-am ridicat de fiecare dată... Ne-au lăsat să descoperim lumea cu propriile noastre greșeli, fără să ni se spună de fiecare dată „ai grijă” sau „nu face asta”.

Nu aveam atâtea manuale de parenting, cursuri sau ghiduri pentru părinți. Ceea ce aveam era o libertate ghidată de instinctele părinților noștri, de valori simple și de iubirea lor necondiționată. Nu ne verificau la fiecare pas, dar știau mereu unde suntem, ca printr-un al șaselea simț. Am învățat să ne descurcăm, să negociem cu prietenii, să respectăm și să găsim echilibru.

Adevărul este că nu aveam nevoie de reguli stricte pentru că viața însăși ne învăța lecții. Dacă făceam ceva greșit, consecințele veneau rapid, fie că era o ușă încuiată pentru că am uitat cheia, fie că ne trezeam cu mâinile murdare de noroi după ce am săpat un „tunel secret” cu prietenii.

Fără prea multe „nu ai voie” și „nu fă asta”, am crescut cu curiozitate, cu libertatea de a încerca și de a greși, dar mereu cu o bază solidă de valori: respect, bun-simț și dragoste pentru cei din jur.

Astăzi, ne uităm cu nostalgie și poate ne întrebăm: cum am reușit să ajungem oameni mari fără să avem atâtea reguli stricte?

 Poate că răspunsul este simplu: am crescut într-un mediu în care iubirea și încrederea erau mai puternice decât orice regulă. Și poate că asta ar trebui să fie cea mai importantă lecție pe care o transmitem mai departe.