***

 In realitate nimeni nu ştie ce soartă are. 

Într-o zi vei devenii inutilă cu siguranţă. 

Precum un prosop de mâini aruncat după un timp la gunoi.

Şi poate tu nici atât nu vei mai conta...

Pentru că prosopul chiar şi vechi mai e bun la ceva. 

Mai ştergi o gheată de noroi, 

Şi tot n-ajunge aruncat la ghena de gunoi. 

Dar când nu mai eşti de folos,

Tu nu eşti bun nici ca să şteargă pe jos. 

Şi-atunci cu adevarat tu devii inutil. 

Şi pentru toți tu ajungi să fi un chin, 

Şi ți se intunecă gândurile de atâta venin.

Ce mai contează când toate trec și vin. 

Aşa e viața asta să te târeşti prin ea...

Păcate ispăseşti chiar dacă nu e-ntotdeauna vina ta.

Dar iți aduci aminte de-o vorba ințeleapta... 

"Că omul cât trăieşte e judecat după a sa faptă. 

Şi nu este in lume nici o roată,

Să nu se-nvartă după soartă. 

Şi-atunci când gândul e prea întunecat,

De veninul strâns în viață. 

Nu iți lasa gândul să-ti fie pătat, 

Şi să nu crezi că plateşti nevinovat, 

Pentru ce alții in viață au îndurat. 

Dar stai o clipă şi gândeşte,

Că viața chiar de te târeşte. 

Prin bune si prin rele...ea te întăreşte. 

A fost odată cineva de care ţie nici nu iți mai păsa...

La rândul tău vei simți si tu asta. 

Şi chiar şi cârpa de-ai ajuns. 

Nu fi de nepătruns.

Că cei din jur poate nu vor, 

Decât să fi ca un covor. 

Ca să-nțelegi şi tu că undeva, cândva, 

Te-ai comportat şi tu aşa 

Deloc lor nu le-a fost uşor. 

Orice ar fi, oricât ai vrea, 

O cârpa de-ai să fi cândva. 

Ar trebuii să ințelegi că-n viața mergi cât mergi,

Dar trebuie să şi conştientizezi,

Că nu-i uşor nici cârpa nici covor.

N.A.

Pentru o persoana din viața mea care nu a ştiut să fie nici mama dar nici soacră.

Oameni albi cu suflet negru şi oameni negri cu suflet alb...