miercuri, 4 septembrie 2024

***

 Victor E. Frankl: Omul în căutarea sensului vieții


Medicul vienez a trecut prin patru lagăre de concentrare și întreaga familie i-a fost ucisă de naziști, moare pe 2 septembrie 1997, la varsta de 92 de ani, fiind inmormantat in sectiunea evreiasca a cimitirului central din Viena.

Viktor Emil Frankl s-a născut pe 26 martie 1905 la Viena, fiind fiul lui Gabriel Frankl, funcționar public în Ministerul Serviciilor Sociale, și al soției sale, Elsa. 

Interesul tânărului pentru psihologie a apărut în timpul liceului, când s-a înscris la cursurile serale ale Centrului de educație pentru adulți, în aceeași perioadă începând o corespondență cu  psihanalistul Sigmund Freud. După absolvirea gimnaziului în 1923, a studiat medicina la Universitatea din Viena, specializându-se în neurologie și psihiatrie, cu accent pe depresie și sinucidere. 

Între 1928 și 1930, în timp ce era încă student la medicină, a organizat niște centre speciale de consiliere pentru tineri pentru că era preocupat de numărul mare de sinucideri în rândul adolescenților care aveau loc în acea perioadă, programul fiind finanțat de administrația orașului Viena, iar studeții îl puteau urma gratuit. Cert este că în 1931 niciun student vienez nu s-a sinucis, iar succesul acestui program a atras atenția psihoterapeutului Wilhelm Reich care l-a invitat la Berlin.  

După ce și-a obținut doctoratul în 1930, Frankl s-a angajat la Spitalul de Psihiatrie Steinhof, unde era responsabil pentru pavilionul pentru femei sinucigașe. Timp de patru ani, între 1933 și 1937, el a tratat nu mai puțin de 3.000 de paciente pe an. În 1937, și-a deschis un cabinet privat, dar după anexarea nazistă a Austriei, capacitatea sa de a trata pacienți a fost limitată. 

În 1940, s-a alăturat Spitalului Rothschild ca șef al secției de neurologie, acesta fiind singurul spital din Viena care încă mai primea pacienți evrei. Înainte de a fi el însuși deportat în lagărele de concentrare, Viktor Emil Frankl  a ajutat numeroși pacienți să evite programul de eutanasie nazistă care viza persoanele cu dizabilități mintale. 

În 1941 medicul s-a căsătorit cu Tilly Grosser, care era asistentă medicală la spitalul Rothschild. La scurt timp după ce s-au căsătorit, ea a rămas însărcinată, dar a fost forțată de naziști să avorteze.

În septembrie 1942, Viktor și Tilly au fost arestați împreună cu părinții lui Frankl, fiind deportați în ghetoul Terezin, la nord de Praga, apoi mutați în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. Tatăl lui Frankl, Gabriel, a murit în lagărul de concentrare de la Terezin în 1942. Tilly avea să moară în lagărul de concentrare Bergen Belsen. Mama și fratele său, Walter, au fost amândoi uciși la Auschwitz. Singura care a reușit să scape a fost sora lui, Stella, care plecase la timp în Australia

Frankl a fost selectat pentru transfer într-un lagăr de muncă, a fost dus la Kaufering și mai târziu la Tuerkheim (unde s-a îmbolnăvit de febră tifoidă), ambele fiind tabere subsidiare ale lagărului Dachau din Bavaria.

După eliberarea din 27 aprilie 1945, la scurt timp după întoarcerea sa la Viena, după experiențele traumatizante petrecute în cei trei ani de teroare în lagărele naziste de la Auschwitz și Dachau, Viktor Frankl a scris "Omul în căutarea sensului vieții" (Man's Search for Meaning), cartea care conține povestea vieții unui om care, dintr-un număr, a redevenit o persoană. Traducerea în engleză a volumului a fost publicată în 1959 și a devenit un bestseller internațional, iar în 1991 a fost considerată una dintre cele mai influente zece cărți din SUA de Biblioteca Congresului american.  

În 1947 s-a căsătorit cu a doua sa soție, Eleonore "Elly", Katharina Schwindt, o catolică practicantă, iar cuplul și-a respectat reciproc credința, mergând împreună atât la biserică, cât și la sinagogă și sărbătorind și Crăciunul, și Hanuka. Cei doi au avut o fiică, Gabriele, care a devenit psiholog pentru copii. 

După război, medicul a devenit șeful secției de neurologie a Spitalului Clinic din Viena și și-a deschis un mic cabinet privat în casa sa, lucrând activ cu pacienții până când s-a pensionat, în 1970. Medicul a publicat 39 de cărți, care au fost traduse în 49 de limbi și a primit 29 de diplome onorifi ce de doctor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 BOALA – MARIN SORESCU Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea ființei mele Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele Iar noaptea lun...