***

 Soarele 

Soarele răsfiră galbene raze.

Un tânăr:

- De unde atâta căldură în sân?

 Astrul, cu pletele floare, cu ochii cărbune răspunse:

- Pădurile îmi seamănă salbe de aur, scântei 

iar eu peste mare strălucirea lor în splendori o împrăștii, o răsfăț.

-De unde atâta lumină pe față, de unde focuri pe brațe?

-De la Lună împrumut dorința și de la stele adesea năzuința;

Iubirea o iau din așteptări de femeie veștejită în amorul visat,

Mai strâng de la curcubeie speranța și glasul îl împrumut de la păsări.

- De unde atâta mister în cuvinte, de unde metafore-n zbor!?

- În inimă de poet îmi înmoi penița, hârtia de la plopi o adun, cerneala de la ape înspumate și lumina -licurici în sfeșnice lumânări.

Soarele cu stânjenei pe buze:

- Vezi pântecul meu? e albastru dar voi de acolo credeți că-i cer.