***

 Am văzut o emisiune la TV cu niște meșteri nemți care montau o casă prefabricată (din lemn) în Franța. 

În ziua și la ora convenită, nemții au coborât din camionul lor curat, au descărcat cu grijă toate piesele din lemn și s-au apucat de treabă. Francezul care trebuia să supravegheze lucrarea a întârziat 1 oră și, după nasul roșu, cred că uscase o sticlă de vin la micul dejun.

E adevărat, nemții erau plictisitori. Niște roboței eficienți, fără glume în soft. Au terminat lucrarea când trebuia, și-au șters cu grijă toate sculele, au spălat camionul (aveau mașină de spălat cu ei) și au plecat. Aș putea să jur că și amor fac tot după manualul de instrucțiuni!

De vreo două săptămâni stau cu ochii pe niște meșteri români. Dacă nu îți lucrează ție, sunt savuroși și merită urmăriți. Înțelegi ușor de ce se tot dărâma biserica la care lucra Meșterul Dorel Manole, până s-o insereze pe Ana la temelie.

(Dacă îți lucrează ție, trebuie să dublezi numărul de icoane cu Arsenie Boca din sufragerie)

Imediat ce ajung pe șantier, meșterii români detectează băutura din raza lor de acțiune. Trebuie să fie ieftină și să se dea pe caiet, cu plata la leafă. Berea Newmarkt e ideală, pentru că e ușor de cărat, dacă ai pantaloni cu multe buzunare duci un bax la fiecare transport. Doar cureaua să fie  bună!

(Trebuie să recunosc, sunt și unii decenți, care nu mai pierd timpul cu băutura, vin praștie de acasă)

În al doilea rând, meșterii români sunt gălăgioși. De când au venit ei în zonă, eu mă trezesc când vrea Nicu din Dâmbovița, al cărui Opel vechi și ponosit stă să se rupă sub trepidația bașilor din boxe (știu că îl cheamă Nicu pentru că are o plăcuță cu numele lui pe bord). Cel cocoțat pe schela etajului IV îl înjură pe cel de la I, iar meșterul care lucrează la subsol urlă la cel aflat în stradă.

Pentru meșterul român, echipamentul de protecție e un moft. Ei cred mai degrabă în soartă, în cum e scris să ți se întâmple, în fatalitatea care rupe oase și taie degete. Degeaba te ferești de discul flexului, dacă ți-e ursit să rămâi fără degete. Dacă-i lași de capul lor, poartă fes. Dacă îi obligi, poartă cască, dar umblă dezbrăcați, că e zăduf și buricul trebuie aerisit. Vestele fosforescente sunt agățate toată ziua în cui, la loc ferit, să nu se murdărească.

Meșterul român are perioade de agitație suspectă și fără rost, urmată de lungi intervale de repaus. Exemplu: le-am cerut să vină la 10, când îmi convenea mie. Mi-au zis că trebuie să vină la 9, fiindcă au multă treabă după ce mă TERMINĂ (exact așa mi-au zis, ca mafioții sicilieni). Mi-a fost frică să-i contrazic, fiindcă ăștia sunt ca chelnerii: unii îți scuipă în ciorbă dacă îi superi, alții îți strică mobila și parchetul căutând șurubelnița- pe care au uitat-o în mașină, de altfel. Evident, au venit la 10.30. Aruncându-mi, supărați: parcă era vorba să vorbim la 9?! Ca să recupereze pe nervii mei întârzierea lor, au lucrat ca zănaticii, cu fețe concentrate într-un mod ciudat, absent (cum au câinii când merg prin oraș: par mereu să se grăbească undeva, deși n-au niciodată o urgență). Când au terminat, s-au așezat în fața clădirii și s-au pus pe fumat. 

2 ore asta au făcut: nu se înțeleseseră asupra orei de întâlnire cu cel la care urmau să lucreze,după mine!

Meșterul român e întotdeauna mai bun decât cel de dinaintea lui. A, păi asta cine v-a făcut-o? Nț,nț,nț,lucrare proastă, de mântuială. V-a luat bani, sau vă era prieten? Eu nu vă zic nimic, dar vă spun că, dacă vă e prieten, nu prea ține la dvs. Cu zece-douăzeci de milioane o făceam noi,să vă țină o viață. Sunteți tânăr, se merita!

Ca să-ți repare casa, meșterul român îți distruge curtea. Aruncă fiarele din camion direct peste trandafiri. Trandafirii sunt, oricum, o zăpăceală de oraș: tăticul și mămica lui aveau în fața casei păpușoi în care, dacă e s-o zicem până la capăt, se mai și căcau peste noapte, când îi trecea vreo urgență.

     via Dan Mazilu

*** *****'

Mutulică 🙋‍♀️